Francheţe şi onestitate

În decursul istoriei, palma deschisă a fost asociată cu adevărul, onestitatea, supunerea, umilinţa. Au fost rostite multe jurăminte cu palma pe inimă, iar când cineva depune mărturie la judecătorie îşi ridică mâna cu palma deschisă. Biblia e ţinută în mâna stângă, iar palma dreaptă e ridicată în sus ca să fie văzută şi de membrii completului de judecată. Cu prilejul întâlnirilor de zi cu zi, oamenii utilizează două poziţii de bază ale palmelor. În prima din ele, palma este îndreptată în sus şi ea e caracteristică pentru cei care cerşesc. În cea de a doua, palma este îndreptată în jos, de parcă ar opri sau ar reţine ceva.
Una din cele mai sigure căi de a descoperi dacă cineva este sau nu sincer şi onest ne-o oferă observarea etalării palmelor. Tot aşa cum câinele îşi arată supunerea sau capitularea prin etalarea burţii, şi animalul-om se foloseşte de palmele sale pentru a-şi etala atitudini sau emoţii similare. De exemplu, când oamenii doresc să arate că sunt deplin sinceri şi oneşti, întind una sau amândouă palmele deschise către celălalt, ca şi cum ar spune ceva de genul următor: „Permiteţi-mi să fiu absolut sincer”. Când cineva se destăinuie sau se manifestă sincer, îşi etalează integral sau parţial palmele în faţa celuilalt. Ca şi cea mai mare parte a limbajului trupului, şi acesta este un gest complet inconştient, ceea ce ne dă senzaţia sau bănuiala că respectivul spune adevărul. Când un copil minte sau tăinuieşte ceva îşi ascunde palmele la spate. În mod similar, soţul care vrea să tăinuiască ceva îşi ascunde palmele în buzunare sau le ţine într-o poziţie de încrucişare a mâinilor, în timp ce încearcă să se explice. Într-o asemenea situaţie, tocmai palmele ascunse pot trezi bănuiala nevestei că soţul nu spune adevărul.
Agenţii comerciali sunt învăţaţi să observe palmele deschise ale clientului când acesta expune motivele pentru care nu poate cumpăra produsul, întrucât argumente întemeiate pot fi aduse numai cu palmele deschise. (Va urma)