Doamna Popescu primeşte un telefon de la Spitalul Universitar:
- Doamnă, zice omu', vă rog să veniţi de urgenţă la spital! Soţul dumneavoastră doamnă... dar mai bine vă spun când ajungeţi aici. Vă rog să vă grăbiţi!
Cu sufletul la gură, ia doamna un taxi şi peste 30 de minute bate la uşa cabinetului doctorului.
Acesta o invită să se aşeze, cheamă o asistentă să îi aducă un pahar cu apă, abordează o mină gravă şi după pauza pentru fixarea efectului, începe:
- Soţul d-voastră a suferit un grav accident de circulaţie!
Tipa oftează din fundul sufletului.
- Are coloana vertebrală secţionată în două locuri!
Femeia începe să sughiţă şi să se înece.
- De astăzi a rămas complet paralizat şi nu-şi mai poate controla nici o extremitate a corpului!
Încep plânsete şi lacrimi.
- Va trebui să-l hrăniţi cu lichide, să-l ştergeţi cu grijă la gură, să-l întoarceţi pe cealaltă parte a corpului o dată la doua ore pentru a evita să facă pneumonie!
Plânsul devine necontrolat, aproape animalic.
- Va trebui să-l spălaţi cu grijă peste tot, în special la fund, pentru că acolo se adună o mare cantitate de fecale care vor lăsa un miros greu în cameră!
Femeia începe să-şi smulgă părul din cap.
- Şi să aveţi în vedere că acest lucru se va întâmpla tot restul vieţii soţului d-voastră, căci în această stare se poate menţine chiar şi 30-40 de ani!
Femeia leşină!
Doctorul o repune pe picioare, apoi cu un zâmbet în colţul gurii îi spune:
- Haideţi doamnă, că am glumit! Soţul d-voastră a murit!
(Petrea Prostul)