Hoţii de codru

Crâmpeiu de dialog până-n ziuă la „intrarea” unui „mare hotel” – cel mai mare şi mai murdar hotel din cele mai aristocratice staţiuni climaterice din România.
Un pasager coboară scara ce duce la etajul I. Hotelierul iese repede din „comptuarul” său, salută slugarnic:
- Bună ziua, d-le Predescu!… Dacă nu mă înşel sunteţi supărat: vă pare rău că plecaţi?
- Nu… de asta nu-mi poare rău: o lună de vilegiatură îmi ajunge. Sunt supărat că aseară m-au furat hoţii!
- Vai de mine, d-le Petrescu!… v-au furat mult?
- O mie patru sute treizeci şi doi de lei şi zece bani.
- Păi asta e suma cu care ne-aţi achitat aseară contul pe ultimele douăzeci de zile.
- Eu ce spusei?…
(Furnica, anul VII, nr. 51/25 august 1911)