Numai că, vorba ţăranului nop0stru, stând prost şi judecând drept, programul nu-i o glumă electorală ci un set de măsuri care ne va usca buzunarul. Cea mai îngrijorătoare este aceea de lărgire a bazei de impozitare.
De când la guvernare ne-am pricopsit cu premierul Victor Ponta, baza de impozitare a tot fost lărgită, lungită şi îngroşată cu noi şi noi impozite şi taxe, că nu mai avem nici chiloţi pe cur. Cu toate acestea, susţinătorii lui Ponta continuă să-l aplaude şi să-l înjure pe Băsescu de impozitarea împovărătoare. Aşa le spun cei de la Antena 3, aşa cred şi ei.
Zilele trecute, discutam cu cineva despre sistemul de impozitare extrem de agresiv şi-mi spunea omul, glumind, că deşi are glicemia mărită, se teme să se înregistreze ca diabetic pentru că nu exclude un impozit şi pe glicemie. Văzând cum a conceput Ponta programul depus la Parlament, chiar că o lărgire a bazei de impozitare şi asupra glicemiei ar fi o soluţie. Peste 70% dintre români au glicemia mărită. Unii ştiu şi tratează totul cu indiferenţă, alţii se îndoapă cu pastile şi injecţii cu insulină.
Un impozit diferenţiat pe glicemie ar fi extrem de avantajos pentru Guvernul Ponta III şi ar aduce bani frumuşei la buget. În fond, cei cu glicemie, potrivit medicilor nutriţionişti care ar putea fi angajaţi de Ponta să-i justifice impozitul, s-au hrănit nesănătos consumând zahăr din abundenţă, contrat avertismentelor din reclame, s-au îndopat cu dulciuri, ciocolată, miere de albine etc., adică au trăit pe picior mare
Un aşa regim alimentar excesiv în glucide, nesăbuit şi contrar avertismentelor privind siguranţa sănătăţii umane promovate de către Ministerul Sănătăţii pe ecranele televizoarelor, trebuie cumva sancţionat. Iată de ce un impozit pe glicemie ar pune capăt consumului abuziv de dulciuri, de zahăr în special.
Impozitul pe glicemie ar duce la scăderea drastică a numărului de bolnavi de diabet închipuiţi şi care consumă fondurile sănătăţii îndopându-se cu fel de fel de medicamente pentru protecţia rinichilor, inimii, ficatului şi mai ştiu eu ce atacă nesuferita asta de glicemie care, iată, ar putea fi salvatoare pentru Guvernul Ponta III Unii chiar au ajuns să se laude cu glicemia. Filmam într-o colectivitate de oameni în vârstă. După filmări, pe o masă au apărut sarmale, felii de cozonac, vin roşu, ţuică de prună şi prăjituri.
Mă îndemnau să servesc, că-s gustoase. Le-am spus că mă feresc de orez şi dulciuri pentru că am glicemia mărită.
- Cât? a fost curioasă o doamnă.
Între 120 şi 150 i-am răspuns eu timid. Doamna a râs cu poftă.
- Eu o am câteodată şi 500 şi mănând de toate.
O altă doamnă s-a lăudat că şi ea o are între 300 şi 400. Mai toţi cei de faţă se lăudau cu o glicemie de peste 200, eu simţindu-mă umilit cu glicemia mea de până la 150. Dacă Ponta ar aplica acum un impozit pe glicemie diferenţiat în creştere, aş vrea s-o văd eu pe acea doamnă cu glicemia 500 dacă-i mai convine să se laude. Başca, m-aş simţi şi eu răzbunat că au râs de glicemia mea.