La schit am ajuns î n jurul orei 10, în plină slujbă religioasă. Mă aşteptam să fie mare aglomeraţie, aşa cum s-a întâmplat în anii anteriori când am putut fi prezent. Spre surpriza mea, în parcare erau ceva mai puţin de 100 de autoturisme. În faţa scenei de pe care un grup de preoţi desfăşurau slujba cuvenită unei astfel de sărbători stăteau îngenuncheate câteva zeci de persoane. Alte zeci de persoane stăteau grupate prin locurile unde au găsit câte o bucată de umbră. Soarele ardea puternic.
Deşi schitul este aşezat pe o coastă abruptă de deal, nicio adiere de vânt nu împrăştia zăpuşeala aflată într-o ascensiune chinuitoare, mai ales pentru cei îmbrăcaţi în ţinută de biserică.
Popică, cameramanul care mă însoţea, a început să-şi între în mână filmând secvenţe de pe scenă şi din faţa acesteia. Eu m-am luat după fuiorul de fum ce venea din spatele bisericii, bănuind că acolo este locul unde se găteşte mâncarea.
Nu m-am înşelat. Un grup de femeii pregătea pachetele care urma să fie împărţite celor care nu vor rămâne la masa tradiţională (foto 1). Alte femei se învârteau în jurul unui cazan precum cel de urdit pe la stână. Preparau ciorba de peşte. Mirosul apetisant, culoarea ce-ţi umplea gura de dorinţe te îndemnau să-ţi priveşti ceasul. Încă nu era ora hărăzită ospăţului.
Doi bărbaţi se învârteau în jurul unui grătar pe care se pârpălea peştele destinat saramurii. Pe un alt grătar, într-o cratiţă uriaşă se prăjea peştele destinat tuturor mesenilor. Mai plutea în aer miros de sarmale, semn că se umblase la oalele din cuptor. Fiind cunoscut, un bărbat ţinea morţiş să beau o cană cu vişinată. L-am refuzat politicos invocând căldura de afară. Popică nu s-a arătat mofturos. A plescăit pofticios din limbă, semn că i-a căzut bine licoarea cu grade alcoolice numai de el ştiute.
Pe scenă, preotul venit de la Mitropolia Iaşi şi-a început predica. O predică interesantă, menită să explice sărbătoarea Sf. Treimi, semnificaţia ei religioasă. În faţa scenei,
scenei, cele câteva zeci de persoane care înfruntau cu stoicism zăpuşeala şi ascultau în genunchi.
Când şi,a făcut apariţia maşina cu pachete s-a produs oi revigorare în rândul celor pitiţi prin diferite colţuri cu umbră (foto 2) . S-au adunat cu toţii în jurul maşinii pentru a primi un pachet. Alături se împărţea şi un pahar cu vin rece. Era vinul oferit de Costel Rădeanu, primarul comunei Frumuşica, viticultor priceput şi posesor a câtorva sute de hectare de viţă de vie.
Feteasca de Frumuşica este un vin renumit şi cu o respectabilă tradiţie dar celebritatea viticultorului primar vine de la vinul pelin, o fetească neagră uşor amăruie de la pelinul folosit şi pricepere şi egoistă ştiinţă pentru a nu i se fura reţeta.
Pachetele s-au împărţit repede, vinul aidoma iar cei prezenţi, cu sau fără pachetul primit, s-au îmbulzit pentru a prinde loc la mesele din cort, la mesele lungi din holul chiliilor iar în trapeză au luat loc preoţii şi cei care au participat cu sponsorizări pentru organizarea mesei festive şi acoperirea celorlalte cheltuieli. Deşi în timpul slujbei păreau puţini cei prezenţi, când a venit vremea mesei s-a putut vedea că erau vreo trei sute.
Zăpuşeala nu i-a lăsat pe meseni fără poftă de mâncare. Ciorba de peşte a fost extrem de lăudată, fiind considerată extrem de gustoasă. Şi peştele gătit la cratiţă a fost gustos. Era peşte adus de la Hăneşti şi Dracşani, crap destul de mărişor, cu spini puţini şi uşor de îndepărtat. Nici sarmalele n-au fost mai prejos la gust, mai ales prin mireasma ce o răspundeau din farfurie. Vinul, fetească albă sau pelin a curs şi el din căni. Rece fiind, răcorea stomăcelul şi mai uşura din chinul zăpuşelii.
Din trapeză s-a auzit cântecul preoţilor, un cântec de mulţumire pentru masă dar şi semnalul pentru creştinii de la mese să se ridice, să facă câteva cruci largi de mulţumire pentru masă şi să-şi cate fiecare de drum.
În nici jumătate de oră de la ridicatul de la mese curtea şi împrejurimile schitului erau de acum pustii. Căldura i-a fugărit spre casă. La Schitul Balş, de Sf. Treime, are loc hramul bisericii. Şi în acest an hramul a fost urmat de un ospăţ generos, răsplată pentru efortul creştinilor de a fi prezenţi, fără a se lăsa descurajaţi de căile de acces greu de străbătut. Părintele stareţ Isidor s-a arătat mulţumit. Dumnezeu l-a ajutat şi în acest an să treacă cu bine cea mai importantă sărbătoare a schitului.
Ioan Rotundu
