Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Cultură
Horoscop
Ofertă de afaceri
Umor
Gastronomie
Comentarii
Proverbe şi...
Religie
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
17868
De la 07 Ianuarie 2003
122877935

În capitalism, de 1 Mai,/Micu-i slab, precum un pai!

  • (Cârcotaşul)
  • 30 April 2007, 23:00
Ziua de astăzi, pentru cei care au trăit şi muncit în „iepoca de aur”, creaţie a familiei Ceauşescu, are o dublă semnificaţie. Prima parte a zilei era un chin. Trebuia să te prezinţi la întreprindere, să preiei steaguri, cocarde, lozinci, însemne etc. să formezi coloane, să repeţi lozincile ce urmau a fi strigate la trecerea prin faţa tribunei unde luau loc demnitarii comunişti. Stăteai în picioare ore în şir, suportând tâmpeniile debitate de către secretarii de partid sau activiştii desemnaţi cu ordinea coloanelor în defilare. După vreo jumătate de oră de chin şi înjurături muţişe sau făţişe, se trecea la partea plăcută a lucrurilor. Terasele restaurantelor şi crâşmelor din oraş se umpleau de defilanţi, dornici de-o halbă cu bere, dar mai ales de un mic. Aproape tot botoşănenul îşi dorea să ajungă la Baisa. Loc de plajă, de servit o bere rece şi mici din belşug. Vârstnicii se înghesuiau la mijloacele de transport, ia cei mai tineri o luau la picior, adică pe jos. Osteneala nu era degeaba. La Stâna Baisa îi aşteptau vreo zece grătare şi cam tot atâtea puncte de vânzare a berii. Micii erau dolofani, zemoşi, apetisanţi la culoare, gustoşi de-ţi lăsau gura apă, condimentaţi cu măsură, nici să-ţi ia gura foc dar nici să poţi lăsa berea din mână. Muştarul, galben vioi, era iute, cu pregnant gust de hrean. Micul, tăvălit printr-un astfel de muştar, îţi lăsa în gură un gust dumnezeiesc şi te îmbrâncea să mai prinzi unul din castron, grabnic, până nu ţi-l şterpelea mâna nevestei sau a soacrei. Că nu-ţi tihnea la iarbă verde fără mama soacră alături, semn că în familia comunistă ginerele şi soacra, nora şi soacra, neavând avere de împărţit, n-aveau nici motive să-şi dea în cap. Anii au trecut, comunismul a devenit o amintire iar democraţia europeană, cu binefacerile ei, a dat buzna peste noi. La 1 Mai nu mai trebuie să ne sculăm cu noaptea în cap, să formăm coloane multicolore. Dacă cineva dintre noi are chef de înjurat conducătorii ţării, o poate face în gura mare şi fără teamă că va dormi la subsolul miliţiei. Nu-l va băga nimeni în seamă şi nu-i va păsa nimănui. Astăzi, de 1 Mai, putem să mergem pe terasă fără să mai aşteptăm mira sau învoire de la partid. Ne putem îmbăta de la prima oră. Şi mici putem mânca câţi dorim. Numai că-s pricăjiţi tare, zbârciţi, uscaţi iască, plini de zgârciuri dar mândri tare că-s în conformitate cu normele europene. Muştarul, cu gust de vin oţetit, îţi adună stomacul ghem şi-ţi lasă în gură un gust respingător. Eu unul mă dau bătut. Renunţ la micii europeni şi mă întorc la cei din comunism. Accept chiar şi câteva ore de defilare, numai să fie micii şi berea de acum 20 de ani. Să stea la tribuna oficială europenii, cu micii lor, şi să defilez eu prin faţa lor, cu micii preparaţi ca acum 20 de ani. Să văd atunci cine leşină şi de ce!

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Comentariu la comentarii (LXXXIV)
(Ioan Rotundu)
În loc să moară, capra vecinului ia proporţii
Poliţia ne-a cerut să divulgăm numele unui comentator
noi am interpretat cererea lor ca o încercare de poliţie politică
Durerea… soldatului român
Horoscop
Festivalul caşului n-a sucombat, încă
Artişti ce au luat secretele profesiei în mormânt
(Ioan Rotundu)
Noi oportunităţi
Mitologie – Armindenul – 1 Mai
Românul şi 1 Mai – Paştele muncitorilor
Cugetări ş maxime din Polonia
Mâncare bârfită ţărănească
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog