Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Cultură
Anunţuri
Fapt divers
Învăţământ
Sănătate
Social
Horoscop
Ofertă de afaceri
Umor
Reportaje
Pamflet
Caricaturi
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu

1 EURO = 4.7440 lei
1 USD = 4.1547 lei


Număr accesări
Astăzi:
5615
De la 07 Ianuarie 2003
71030398

În căutare de „Fenomene stranii” la vechile Biserici armene din Botoşani

  • 23 August 2009, 23:00
Bisericile armeneşti, repere turistice şi monumente istorice de marcă pentru urbea botoşăneană constituie totodată o piatră de încercare a vitejiei, dacă se poate spune aşa, tinerilor amatori de adrenalină la maxim. Terenul e şi propice în acest sens. Cel puţin Biserica Sfânta Treime, deşi mai tânără decât surata sa, Sfânta Maria, datată la 1350, are toate elementele necesare, chiar pe timp de zi, nu doar de noapte, de a pune stavilă celor mai slabi de înger, în încercarea de a-i sări zidurile.

Pietrele funerare armeneşti l-au impresionat până şi pe Iorga
Biserica Sfânta Maria sau Adormirea Maicii Domnului, cum este ea cunoscută fiindcă are hramul pe 15 august, datează de la 1350. Prin săpătura arheologică, cu care s-a început restaurarea monumentului, au apărut zidurile Bisericii care poate fi datată oricând între 1400 şi 1500. Este cea mai veche, dar cândva prin 1977 şi 1980 a fost luată pisania de la Biserica de aici şi dusă la Muzeul Medieval de la Muzeul Naţional al României, prilej cu care s-au pierdut multe pietre.
În anul 1401, Alexandru cel Bun dă drept armenilor din Moldova să aibă propria episcopie la Suceava. Biserica este cea mai veche între bisericile armeneşti. Pe parcurs s-au tot adăugat paraclisul actual, veşmântarul, un pridvor ce acum constituie pronaosul Bisericii, iar la 1772, turnul clopotelor, de când a rămas în aceeaşi formă până în ziua de azi. În 1827 a fost văruită, s-a cumpărat un policandru, s-au făcut reparaţii capitale. În 1772 de altfel s-a adus un clopot de la Constantinopol, care există şi azi, cu 12 icoane pe el.
Intervenţiile la Biserica Sfânta Maria sunt din 1991, de când s-a prăbuşit Biserica Sf Treime. Direcţia Monumentelor a hotărât să se refacă biserica asta fiindcă e mai veche şi era la fel de stricată, sub tencuială erau fisuri în structura de rezistenţă a monumentului. Şi proiect şi intervenţii s-au făcut în 1997-1998 de către Ministerul Culturii. Lucrările au început propriu zis în 2000 cu săpături arheologice, în urma cărora s-a stabilit cert data construirii, ca urmare a apariţiei fundaţiei vechii biserici din piatră. Se credea că a fost de lemn. Cu intervenţii la Ministerul Dezvoltării şi Locuinţei s-a ajuns în faza asta de aproape 80%. MDLPL a ajutat cu 11 miliarde lei vechi cu care s-au făcut consolidările, turla, tencuiala turlei, acoperişul de cupru. Ar mai trebui încă 19 miliarde lei ca să fie gata, nu doar interiorul şi exteriorul, ci şi un lapidarium.
„Noi avem pietre tombale care au fost traduse de un mare specialist în limba armeană Syruni, bun prieten cu Iorga. Lui Iorga i-au plăcut foarte mult aceste pietre, foarte importante nu pentru faptul că sunt din marmură, ci fiindcă sunt scrise la Constantinopol şi aduse la noi. Sunt înfrumuseţate cu motive orientale: flori, vase cu flori, făcute manual cu dalta şi ciocanul. Şi textele sunt interesante. De multe ori spun că dacă ne plac pietrele de la Săpânţa trebuie să ne placă şi astea de la Botoşani care au mai multă filozofie în ele decât acelea ale meşterilor populari. Vrem să facem un mic muzeu cu patrimoniul nostru”, spune şefa comunităţii armenilor din Botoşani.
Una din pietre, a lui David Bolfos informează cu privire la vechimea iconostasului, de la 1712. Biserica Sfânta Treime, a cărei turlă s-a prăbuşit în 1991, a fost construită la 1560. Pe fundaţiile sale a fost refăcută la 1772 în forma actuală. Este foarte frumoasă, are clopotniţa construită pe etaje, fiind tot în stil oriental lucrată. A fost înălţată ca semn de încredere pentru armenii din Botoşani. La 1776 comunitatea locală le-a permis armenilor să construiască acest turn care a constituit şi primul turn de apărare al oraşului. Are o arhitectură atractivă. Biserica este sub formă de corabie, iar în interior de cruce, după modelul celor armeneşti.

„E sinistră şi ziua, dar noaptea mori de inimă”
Dacă pentru cunoscători, Biserica Sfânta Treime reprezintă un monument istoric de valoare, maiestosul lăcaş de cult atrage tineretul din oraş, dar din cu totul alte scopuri. Pe seama sa se fac pariuri, decorul putând fi lesne asemuit cu cel din scenele horror. Tinerii se provoacă unii pe ceilalţi să pătrundă, la adăpostul întunericului în atmosfera dezolantă în care îşi duce existenţa astăzi clădirea. „E o atmosferă foarte stranie, destul cât să îi sperie pe toţi. Mulţi se sperie doar dacă aud o adiere de vânt şi începe să le joace imaginaţia feste. E atmosferă necesară pentru orice film de groază. Dacă de atâţia ani se tot spune că acolo sunt fantome şi s-au întâmplat atâtea unde poţi să te duci într-un loc mai sinistru ca acolo? Dacă acolo nu îţi apare, nu îţi apare nicăieri. Sunt care nu au curaj să intre ziua. E sinistră şi ziua, dar noaptea mori de inimă, dacă eşti mai slab. Mai ales dacă mergi în deal spre Biserică. Aşa îmi place mie să îi sperii pe ăştia. Toţi sunt speriaţi, merg ca în horror, cu sufletul la gură, cu gândul că oricând poate să le iasă ceva în cale. În stânga Bisericii este un garaj şi ăla e cu lumină cu senzori, se aprind luminile când treci pe lângă el. Se aprind dintr-odată. Toţi tresar şi se sperie”, spune Ştefan, unul din temerarii care şi-a pus nervii la încercare nu mai puţin de douăzeci de ori.

La pozat fantome cu celularul!
Într-o seară, Ştefan şi prietenul său, Mirel au vrut să facă un tur cu novicii. Nu fantomele erau singura problemă, cât şi faptul că putea să vină Poliţia. Fiind monument istoric se puteau alege şi cu o amendă pentru profanare. „Mergeam noi, făceam un tur, înspăimântaţi, mai citeam unde se odihneau ăştia în morminte, m-am împiedicat şi de un cavou, am căzut pe jos, speriat, mergi şi calci pe morminte automat te sperii. În spatele Bisericii este o casă unde stă o babă despre care se spune că e nebună. Ajunşi acolo am auzit nişte vuiete prin copaci. Se auzea: vâjjjjjjj, vâjjjjjj, bătea vântul tare, parcă se mişca ceva printre copaci. Noi eram speriaţi care am mai fost, darămite ceilalţi. Am fost să le arătăm şi la alţii care nu credeau. Noi dacă am mai fost pe acolo, i-am lăsat pe ei să fugă primii, să părem mai curajoşi. După ce au fugit ei, am văzut că am rămas singuri, am tăiat-o şi noi repede. Ne-am rupt pantalonii prin garduri, că e şi sârmă ghimpată acolo de doi metri. Când am ajuns partea cealaltă de drum, ce să vezi? Măturătorii: vâjjj, vâjjj...Ha, ha, fugeam noi de măturători aşa degeaba”, povesteşte Ştefan.
Nu s-au liniştit. La 12 punct au revenit şi, cu avânt, au sărit iar gardul Bisericii, să facă poze cu telefonul mobil. Ceilalţi aşteptau în taxi fiindcă le era teamă. „Mai erau doi care stăteau în maşină. Doar eu cu un prieten am fost singurii ce am avut curajul să sărim şi a doua oară. Am mers cu un telefon mobil să facem poze. Am văzut pe Discovery că dacă faci fotografii cu telefonul mobil, după aceea apar în poze fantome. Am sărit noi gardul la 12 şi un minut şi am început să facem poze pe la morminte, pe la geamuri. Ajungem în spatele Bisericii unde este un mormânt înconjurat cu un gard cu ţepi. Acolo era un fel de candelă, erau două lumânări aprinse în ea. Când am văzut acolo în bezna aia două lumânări aprinse şi noi tocmai tot doi eram, cum ar fi venit că era câte una pentru fiecare, vai de capul meu, am lăsat şi pozele şi am fugit. Cine avea să aprindă la ora 12 noaptea, două lumânări? Am fugit. Am ajuns până la poartă şi ne-am gândit şi n-am mai sărit. Măi, dar cine ne crede dacă le spunem? Hai să mergem înapoi să facem poze. Nu mai era nicio lumânare. Ne-am speriat. Nu că s-ar fi stins, dar nu erau deloc lumânările. Am făcut repede o poză la cadelniţă, aşa cum era ea goală. Aveam un telefon fără blitz, un telefon mai jaf, era întuneric şi toate pozele ieşeau negre. În taxi când ne-am uitat la poză a apărut o lumină pătrată, albă, nu de blitz, că nu avea raze împrejur. Era un pătrat alb, cum ar veni şi alături ca un fel de faţă de fantomă. Cam asta a fost faza şi de atunci nu prea am mai mers”, retrăieşte isprava tânărul.
Nu a mai mers, dar a lansat provocări altora. Mulţi când aud spun că ei nu cred în fantome, că intră acolo singuri, fac şi picnic noaptea. Când vin le piere curajul că nu e aşa de primitoare. Că o fi fantome, că n-o fi, spune Ştefan, oricum e foarte înspăimântătoare. Cu unul a pus pariu că face un tur, pe brăţara de argint, că era frumoasă: „Mergem noi, era curajos, spunea că sare gardul, face turul. Când ajungem acolo, stă el un picuţ, se uită şi nimic. Îi spun: Hai, sari sau nu, că ai pus pariu pe brăţară? A zis: Du-te, mai bine îţi dau brăţara decât să mor aici. Nu a mai avut curaj. Mai e şi chestia cu baba aia, nu ştiu cât de adevărat e. Mi-au povestit ceilalţi că a fost tatăl unui băiat, poştaş în sector să îi ducă pensia. L-a invitat în casă. A văzut opt porţii de mâncare şi opt mămăliguţe. S-a speriat şi a întrebat pentru cine e că doar nu mănânci dumneata atâta. Păi nu că e pentru preoţi. Ce preoţi? Păi, dacă nu le dau eu de mâncare, cine să le dea? În seara asta-s cam supăraţi, trebuie să le dau. A fugit. Se spune că în curtea bisericii s-au spânzurat opt preoţi într-un an”.

Pe seama lăcaşului de cult s-au înfiripat destule poveşti, mai mult sau mai puţin adevărate. Că noaptea dispare crucea de pe turlă, că acolo bântuie fantome, că bătrâna ce are casa lipită de Biserică ar fi în legătură cu cine ştie ce forţe oculte, că în curtea lăcaşului de cult s-ar fi spânzurat opt preoţi într-un an şi alte „ingrediente” menite să stârnească interesul tinerilor. Una peste alta, până să fie reabilitat lăcaşul de cult, mai ales că bani nu prea sunt, acesta rămâne un excelent prilej de testare a „vitejiei” pentru tinerii din oraş. (Eliza Sofian)


Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.

[ Comentarii (1)]


Horoscop
Un bade la farmacie
Program TELE' M BOTOŞANI, luni, 24 august
Vreţi o casă de vacanţă? O vinde ieftin!
Statistica lui Ţâbu
Românul şi lenevia de vară
Botoşaniul este din nou în cărţi pentru „Eurovision junior”
Ars de viu în propria casă
Minorele fug pe capete din centrul de plasament
jandarmii încearcă din răsputeri să le adune
Jale mare pe şoselele din Botoşani!
Spitalele fac economii şi acolo unde nu trebuie
Sute de elevi au legat şcoala de gard
Dacă nu vor înţelege de vorbă bună, vor înţelege de frica „bâtei”
Cadrele didactice îşi vor da calificative în regim de reciprocitate
La Botoşani, Băsescu i-a furat lui Tăriceanu laurii victoriei
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă