CSM-ul sfidează public conducerea României

Ceea ce trăim în aceste zile nu mai e doar un conflict instituţional, ci un spectacol grotesc în care Consiliul Superior al Magistraturii îşi arată adevărata faţă: o castă care, sub pretextul apărării independenţei justiţiei, îşi apără de fapt privilegiile materiale şi impunitatea.
După ce l-a pus la punct pe premierul Ilie Bolojan, preşedinta CSM, judecătoarea Elena Costache, s-a lansat într-un atac public şi împotriva preşedintelui României, Nicuşor Dan, acuzându-l de culpă în gestionarea cererilor de pensionare ale magistraţilor. Aceeaşi Costache ţipă că premierul nu are „abilitatea” şi „calitatea” de a iniţia legi privind pensiile magistraţilor, invocând o independenţă a justiţiei interpretată după bunul plac.
Numai că realitatea constituţională este alta. Articolul 74 din Constituţie este clar ca lumina zilei: iniţiativa legislativă aparţine Guvernului, deputaţilor, senatorilor şi chiar cetăţenilor.
Premierul poate modifica regimul de pensionare al magistraţilor prin programul de măsuri al Guvernului, iar în acest caz nici măcar nu vorbim de o lege organică. Art. 114 şi 115 dau Guvernului posibilitatea de a-şi asuma răspunderea pe un astfel de program, ceea ce face demersul premierului perfect constituţional. Fie preşedinta CSM nu cunoaşte aceste reglementări, fie a vorbit politic – ceea ce un magistrat nu are voie să facă.
Atacul asupra preşedintelui este la fel de lipsit de temei. Articolul 133 alin. 6 arată că Preşedintele României prezidează lucrările CSM la care participă.este vorba de vreo imixtiune, ci de o atribuţie constituţională clară. A acuza şeful statului de încălcarea independenţei justiţiei doar pentru că îşi exercită prerogativele arată fie rea-voinţă, fie disperare.
În tot acest circ, nimeni din CSM nu pare deranjat că România riscă să piardă 230 milioane de euro din PNRR – bani vitali – din cauza blocajului privind pensionarea magistraţilor. De ce? Pentru că nu banii europeni îi interesează, ci menţinerea unor privilegii nesimţite, obţinute prin şantaj instituţional.
Elena Costache ţipă despre independenţă, dar realitatea este alta: sub umbrela acestui cuvânt se ascunde protecţia corupţiei care s-a cuibărit în justiţia românească. Iar când premierul şi preşedintele dau semne că vor să cureţe sistemul, CSM urlă de parcă ar fi atinsă însăşi esenţa statului de drept. În realitate, nu independenţa justiţiei este apărată, ci dependenţa unor magistraţi de propriile avantaje financiare şi de sistemul care le garantează impunitatea.
Comportamentul Elenei Costache din aceste zile nu este al unui magistrat, ci al unui politician care face jocurile unei caste înfricoşate că îşi pierde scutul. Numai că legea interzice magistraţilor implicarea în politică. Iar dacă asta nu se sancţionează rapid, vom rămâne prizonierii unei justiţii care, în numele independenţei, îşi apără corupţia.