Botoşănenii au făcut, încă de multă vreme, încercări de a aduce apă în oraşul lor. La 1828 cu cerut Stafului orăşănesc să se facă, în mijlocul pieţii, un havuz care să aducă apă pe oale, care să se verse întrânsul, prin o cişmea făcută lângă havuz, şi în toată vremea să fie havuzul plin cu apă. În 1832 se trecuse, în buget, o sumă pentru facerea unei conducte, dar Departamentul treburilor din lăuntru a găsit inutilă o asemenea cheltuială.
Nevoia de apă, însă, nu se putea satisface numai cu împotrivirea Departamentului, şi din 1836 Eforia însărcinează pe doi arhitecţi, pe Halek şi Zamvel şi pe franţuzul Fideal, să facă săpături împrejurul oraşului, pentru a găsi apă bună de izvor, pe care să o aducă, pe oală, în oraş, dar după o muncă de trei săptămâni, nu au găsit nici un izvor. Atunci Eforia se învoieşte cu Comisul Alecu Ventura, ca pe locul ce acesta îl avea mai la vale de biserica Ospenia, să facă o fântână adâncă de 10 stânjeni, şi largă de un stânjen, cu două ciuturi pe lanţ de fier, care a costat suma de 4615 lei 60 bani.
La 1844 se fac, pentru încercare, mai multe fântâni cu pompă, în diferite locuri ale oraşului. Abia mai târziu, chestia apei a fost rezolvată în Botoşani. (Artur Gorovei Monografia oraşului Botoşani)
Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea,
multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.