Acesta, înconjurat de un grup de prieteni, s-a aşezat la una din mesele de sub şoproanele sale acoperite cu stuf. A comandat o ciorbă rădăuţeană, care i s-a adus într-un ceaunaş de tuci, foarte interesant ca vas menajer. Dealtfel, toţi cei care comandau ciorbă se alegeau în faţă cu câte un ceaunaş, adus la masă acoperit cu un fund de lemn, ca vântul să nu-şi facă de cap, aşezând peste ciorbă şi un praf de praf. Invenţia cu ceaunul mi s-a părut una inspirată, pentru că ciorba îţi stă caldă la masă până ce-o dai gata. A mai comandat patronul, ca felul doi, o porţie de batal la cuptor, un fel de friptură aflat în mare vogă pe la mesele acestui popas turistic. Cineva de la masă a preferat o porţie zdravănă de pui la rotisor. Dacă toţi cei de la masă primiseră felul doi, cel cu puiul fusese sărit. Motiv pentru Lucullusul nostru extras din antichitate în contemporaneitate să-şi facă datoria de gazdă:
- Domnişoară, vină te rog până la masa noastră, se adresă el unei fetiţe ce-o făcea pe ospătara.
- Aşteaptă, nu vezi că-s aglomerată? Veni prompt răspunsul, spre hazul celor de la masă.
- Îi nou angajată şi nu mă cunoaşte, încercă Lucullus, alias Cojocaru, s-o scalde.
Nu mai ştiu dacă angajata respectivă s-a învechit între timp, sau a plecat de unde a venit. Ştiu doar că imediat ce a avut loc respectiva scenă, patronul Cojocaru s-a ridicat de la masă şi-a plecat spre oficiu. Eu am zic ca să facă cunoştinţă cu proaspăta angajată, alţii au fost de altă părere. Cu proxima ocazie, când voi mai ajunge pe la Popasul Cucorăni, voi urmări dacă respectiva ospătară mai fiinţează printre mese sau a fost promovată pe la vreun local de lux de prin Botoşani. După cum îi pare a fi feleşagul, i s-ar potrivi un astfel de post. (Luculuus dar cel de la Jurnalul online
JD 27.06.2007
Ioan Rotundu
