Aceşti angajaşi, cu numele real ca să-l vadă şeful că-i este credincios, au postat comentarii menite să acopere matrapazlâcurile acestuia şi să abată atenţia publică de la subiect.
Au fost şi angajaţi care s-au bucurat de cele scrise, dar au făcut-o cu prudenţă, în stil egoist, fără a-şi asuma public responsabilitatea afirmaţiilor făcute, laşitatea lor nefăcând altceva decât să-l încurajeze pe şef să continue în a conduce instituţia în aceeaşi manieră plină de abuzuri şi ilegalităţi.
Am mai putut constata că educaţia celor din teatru este net superioară celor din Filarmonica, mult mai critică şi curajoasă, în timp ce instrumentiştii de la Filarmonica şi-au exprimat opiniile prin cuvinte alambicate, confuze şi prea simple pentru nivelul de cultură pe care-l pretind că-l au.
Îi întreb public ce valori apără ei? Eu am ales să apăra valorile etice şi morale însuşite în copilărie de la părinţi, vecini, săteni Apoi, devenind licean la Oradea, am descoperit şi mi-am însuşit noi valori morale. Profesorii, unguri, nemţi, cehi şi mai puţin români ne-au explicat că în viaţă adevărul este sănătate mintală şi atrage respect social.
În mediul universitar ştacheta valorilor mi-a fost ridicată enorm prin a înţelege şi respecta valorile naţionale ale poporului meu, istoria lui plină de eroism, gândirea sa profundă, raţională, progresistă, de respect pentru alte popoare şi, mai ales, de solidaritate socială în apărarea drepturilor şi libertăţilor moştenite din veac în veac.
Eu aceste valori am înţeles să le apăr şi să le promovez prin mijloacele care-mi sunt la îndemână. Impresionat de uriaşul tezaur cultural al judeţului no0stru, un tezaur uman şi de cultură materială, invidiat şi admirat la nivel naţional de mai toate judeţele ţării, m-am angajat din proprie iniţiativă să apăr aceste valori şi să le fac cunoscute lumii prin scrieri de tip cronică, emisiuni tv, reportaje filmate şi jurnalism de presă scrisă.
Naşii ,ei de cununie, au fost oameni de cultură. El, trompetist de top la Filarmonica, ea profesoară de pian. M-am bucurat de perioada în care aceste două instituţii de cultură au înflorit sub conducerea lui Ion Ilie, Mircea Dan, Mihai Ignat, Lucia Olaru Nenati şi chiar Rogojinschi în perioada cânt se dăruia vieţii de actor şi nu avea gândirea alterată de viruşii unei politici tot mai decadentă.
Au apărut comentarii şi din partea unor cititori din afara acestor instituţii. M-a întrebat învăţătoarea pensionară Florentina Dănilă, la modul ironic, dacă am fost la vreun concert. Da, nu le-am numărat pe cele de la Oradea, Braşov, Bucureşti dar cele mai multe la Botoşani.
O întreb şi eu, pentru că promovează opera şi personalitatea poetului Grigore Vieru, aţi fost la Pererita, locul de naştere al poetului,l să-i vedeţi casa memorială în care s-a născut şi creat primele poezii?
Vă mai recomand să solicitaţi Academiei Republicii Moldova un set din operele marelui om de cultură botoşănean, Dumitru Iov, trimis în închisorile comuniste pentru a dispărea dintre cei vii chiar de coaliţia monstruoasă dintre Zaharia Stancu şi Mihai Sadoveanu.
Iov are cele mai minunate poezii dedicate micilor elevi şi a murit pentru că a promovat românismul în Moldova dintre Prut şi Nistru după anul 1918. A fost prea român, şi-au explicat gestul cei doi scriitori proaspăt bolşevizaţi. E am fost şi la Pererita, şi la Chişinău când au fost lansate aceste volume ale lui Dumitru Iov de către Editura Academiei.
Am fost invitat, şi probabil voi mai fi, la multe simpozioane de Istorie şi Filozofie prin ţară. De fiecare dată m-am fălit în faţa audienţei că sunt de la Botoşani şi n-am ratat prilejul de a afirma o proprie evaluare a mea că, din întreg tezaurul naţional al României, spiritual şi material, jumătate l-a dat Moldova, iar din această jumătate două treimi judeţul Botoşani.
Iar, acum, nişte manageri care şi-au cumpărat postul s-au l-a primit cadou din partea partidului pe care-l slujesc, îşi bat joc de munca de veacuri as generaţiilor, umbresc imaginea şi prestigiul instituţiilor culturale care abia mai pâlpâie a credibilitate şi respect din cauza nevolniciei lor.
Eu aceste valori le apăr. Voi, „epigonii” mei, ce valori apăraţi?
Ioan Rotundu
