Ionel Tacu – omul născut pentru a fi manager

Despre Ionel Tacu se poate spune, fără a greşi, că s-a născut pentru a deveni manager. Viaţa sa a fost şi rămâne una plină de evenimente şi, de câte ori are ocazia, povesteşte cu nostalgie din amintirile plăcute şi păstrate în arhiva personală a minţii. Fost jucător rugby de performanţă în Iaşi, Tacu n-a părăsit cu totul dragostea de sport. Aşa se face că este absolventul unei şcoli de cultură fizică, fiind calificat în tratamente medicale de recuperare fizică prin exerciţii de gimnastică medicală. Dar aceasta nu-i singura sa calificare. A mai absolvit şi o şcoală de arhitectură şi facultatea de ştiinţe economice. După ce-a trăit viaţă sportivă şi studenţească prin Iaşi vreme de 11 ani, s-a retras spre Botoşani. În 1981 este numit director economic la Leagănul de copii şi creşele din judeţ. Mâna s-a de om gospodara atras atenţia responsabililor PCR. Este mutat director economic la Spitalul nr. 2 (Recuperare în prezent), a cărui clădire se afla într-o situaţie fizică nu tocmai corespunzătoare pentru o unitate spitalicească. Evenimentele din decembrie 1989 îl găsesc pe acest post. Văzând cum stau lucrurile, şi-a pus în mapă hârtiile personale şi s-a dus acasă. L-au adus pe sus cadrele medicale din judeţ, adunate la Casa sindicatelor, şi l-au pus director economic la Spitalul judeţean. Despre acest episod din viaţă îşi aminteşte cu oarecare satisfacţie. Normal, de vreme ce unii directori erau fugăriţi, iar el a fost recuperat. De la Spitalul judeţean a fost promovat director general la Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Botoşani. Aici a avut unele probleme de decizie, care s-au reflectat negativ asupra imaginii sale. A trecut peste acest eveniment neplăcut al vieţii şi s-a înscris în sfera afacerilor private. În februarie acest an, prefectul Criatian Roman l-a chemat şi i-a oferit funcţia de director general la Spitalul de recuperare, unitate în care a mai lucrat cu ceva timp în urmă.

Şocul trecutului…
„Am acceptat funcţia, deşi ştiam că spitalul se află într-o situaţie financiară extrem de dificilă. Îmi place să mă iau de piept cu situaţiile încurcate şi să le înving” – este aprecierea sa despre sine. În momentul în care a acceptat funcţia, spitalul avea o datorie de peste trei miliarde lei vechi. Baza materială pentru tratamentele medicale de recuperare fizică nu mai era funcţională. Clădirea, în ansamblul ei, neigienizată. Ne mai corespunzând condiţiilor sanitare, riscul ca bolnavii să preia şi alte boli era ridicat. Despre dotări cu aparatură medicală modernă nu putea fi vorba. Ceva, ceva se mişcase la laborator. Un aparat Roentgen, nou, l-a descoperit în magazie. L-a montat, scoţându-l din folosinţă pe cel vechi. Mai mult, din primele zile de activitate a constatat că personalul este extrem de divizat şi nedispus la colaborare. Cât despre mâncarea oferită bolnavilor, era mai mult o bătaie de joc. Incinta spitalului era plină de chioşcuri fel de fel, având acces personal din afara spitalului.
…al prezentului…
Un prim lucru la care a recurs a fost să ia la mână organigrama spitalului şi să descopere posturile balast, inutile şi cheltuitoare de fonduri salariale. Chiar dacă unii şefi de compartimente, de secţie sau de la auxiliar s-au cam supărat, au fost nevoiţi să recunoască existenţa în organigramă a unor posturi care nu se justificau şi la care au trebuit să renunţe. Tacu a strâns din dinţi la necesitatea stringentă a unor investiţii şi a achitat datoria restantă de peste trei miliarde lei vechi. vechi. Acum este cu toate plăţile la zi. Achitarea datoriilor i-a permis să răsufle uşurat şi să treacă la rezolvarea problemelor de primă urgenţă. Lucrările de la şarpantă se impuneau de mai mulţi ani. Le-a executat. A modernizat şi blocul alimentar. Odată modernizat blocul alimentar, a reformat şi gândirea personalului de la bucătărie. A înţărcat bălaia salariaţilor spitalului de a mânca gratuit la bucătărie. Controlul zilnic a diminuat scurgerile de alimente pe alte căi decât spre masa bolnavului. Însă scurgerea cea mai mare de bani se producea la achiziţionarea alimentelor. La licitaţia electronică erau abonate cam aceleaşi societăţi, care ofereau produsele la 200-300% mai mari decât preţul de piaţă. A renunţat la licitaţiile electronice şi a trecut la forma de achiziţie pe bază de ofertă. Acum achiziţionează produse alimentare sub preţul pieţei, cheltuielile alimentare fiind reduse de două, trei ori faţă de cât le-a găsit la preluarea funcţiei. Culmea, bolnavii internaţi se plâng că nu pot mânca tot ce li se pune pe masă. Adusul mâncării de acasă a rămas de domeniul amintirilor. Pe lângă pachetul de servicii medicale decontat de către Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate s-au creat şi se oferă şi alte servicii medicale, cu largă adresabilitate din judeţ. Aşa au apărut sursele suplimentare de câştiguri financiare, care permit rezolvarea altor investiţii cu scop de modernizare. Chioşcurile de ziare şi produse alimentare au dispărut. Însă cea mai mare realizare a lui Tacu este armonizarea modului de acţiune a personalului. Orgoliile au fost lăsate deoparte. Medicii, asistenţii, personal auxiliar au descoperit că ideile lor de a îmbunătăţi activitatea sunt luate în seamă de către cineva şi prind viaţă. „Deşi sunt economist, mă înţeleg cu medicii, care sunt receptivi la nou şi au înţeles forma de lucru. S-au eliminat micile neclarităţi şi, în general, este un colectiv bun, care corespunde cerinţelor manageriatului implementat cât şi legislaţiei actuale care trebuie respectată de la medic şef de secţie la manager. Şi-au schimbat modul de a gândi şi lucra. Cunoscutele orgolii dintre medici au dispărut” – crede Tacu.

… şi al viitorului
Ce a făcut Tacu până acum la Spitalul de recuperare se poate spune că-i doar începutul. Greul de abia acum începe. Clădirea este veche şi se impune a fi reparată capital. Este nevoie de câteva miliarde de lei. Primarul Flutur i-a promis ceva bani, dar la anul. Curtea trebuie asfaltată, că-i plină de gropi. Numai cu banii primarului şi al celor promişi de la ASP nu se acoperă nevoile. Aşa că a pus umărul la treabă, pentru a putea accesa un program cu care să finanţeze reabilitarea spitalului. Programul este în curs de a fi accesat. Va trebui să termine de modernizat laboratorul ambulatoriu, spălătoria şi, implicit, baza de tratament a cărei funcţionalitate va trebui s-o aducă la parametrii ceruţi. Nevoile sunt multe şi cam toate au prioritatea lor. Tacu crede că de aceea a fost numit aici director general, ca să le rezolve. „Nu am nevoie de nimic pentru mine. Am tot ce-mi trebuie acasă. Nu m-am lăsat niciodată cumpărat şi nici nu voi fi. Vreau ca să fac din Spitalul de recuperare o unitate model la nivel de judeţ. Miza este mare pentru mine. Vreau să-mi demonstrez dacă mai am capacitatea de a învinge” – este motivaţia de viitor a lui Ionel Tacu. „Reducerea cheltuielilor fără să sufere bolnavul este o artă a manageriatului medical” – a concluzionat el.