Mai suntem liberi şi atunci când, prin propriile forţe, punem pe picioare o afacere, o dezvoltăm, punem suflet în ceea ce facem, având salariaţi cărora le purtăm de grijă, ca lunar să-şi ia salariile, care trebuie să fie îndeajunse pentru a-şi întreţine propriile lor familii, să aibă garanţia că nu vor fi lăsaţi pe drumuri la prima „zvâcnire de copită” a patronului şi şirul exemplelor de exerciţii de libertate poate continua.
Dar m-aş opri să vorbesc despre joaca de-a presa liberă şi clarcutezătoare, care este foarte bine reprezentată în panoplia libertăţilor câştigate , după 1989. Oamenii au nevoie de informaţie, oamenii trebuie să ştie ce fac cei pe care i-au ales, oamenii trebuie să găsească în presă o portavoce a problemelor lor curente şi urgent de rezolvat, oamenii trebuie să aibă în presă un aliat în ceea ce priveşte educaţia, justiţia, justeţea şi promovarea bunei credinţe. Ce de vorbe, veţi spune, ce de „palavre” vor zice jurnaliştii noştri, obişnuiţi mult mai bine cu arta condeiului, decât mine, un modest reprezentant al administraţiei locale, dintr-un oraş oarecare, de pe harta ţării. „Prietenii ştiu de ce”, prietenii jurnalişti de acasă.
Zilele trecute , au fost jurnalişti de la Antena 1, PRO TV, au insistat să discutăm, asta, în timp ce atâtea probleme curente aşteptau să fie rezolvate, cei de aici, din Consiliu ştiu cam câtă treabă este, nu mai spun de primarii care aşteptau cu „nervii în pioneze”, să putem discuta diverse probleme. Ore în şir am stat cu fiecare din reporterii celor două televiziuni, în parte, deh, cetăţeanul trebuie informat, am expus ceea ce a realizat Consiliul Judeţean Botoşani, până în prezent, cât şi planurile de viitor.
Pe 1 aprilie, la ora de seară a ştirilor Antenei 1, am văzut o comedie în care nimic din cele discutate la modul serios, nu au fost arătate, ci pur şi simplu s-au prezentat cele afirmate, în momentele de destindere dintre două discuţii serioase,. Dacă aş fi fost un tip scorţos şi sobru, cu o figură de robot bine programat, chiar rămâneau ştiriştii Antenei, fără reportajul de seară, că de fapt nu-i prea interesa lucruri concrete, ci circul şi animalele de circ. Am zis şi eu, una , alta, chiar m-am amuzat tare, recunosc, când am văzut ce succes au avut replicile colorate despre animalele junglei, mai am un pic şi-i întrec pe băieţii de la Divertis. Ce ziceţi, am şanse?
Eu, de felul meu sunt un tip jovial, însă în situaţii serioase, sunt serios, dar băieţii ăştia, dacă au vrut distracţie pentru popor, de ce au mai filmat nu ştiu câte prezentări de acţiuni şi programe?
În sfârşit, ideea este că presa nu pune preţ prea mare pe informaţie, ci pe circul şi scamatoria informaţiei şi vorbim de presă centrală. Poate totuşi greşesc când generalizez, sunt canale media, care au un crescut grad de credibilitate.
Dacă vorbim şi de ziua de 1 aprilie, ziua păcălelilor, altă scorneală pe la noi( bătrânii zic că înainte vreme, ziua păcălelilor era pe 1 mai, atunci „când duci prostu unde vrai”, ne gândim la cotidianul de mare circulaţiune (era să zic circumvoluţiune, deh, cultura, bat-o vina), părintele presei din Botoşani, care trimitea oropsiţii sorţii pe la uşile şefilor de partide, să culeagă pomeni şi mite electorale. Culmea e că, de obicei la mine, la cabinet, vin oameni cu diverse nevoi, iaca chiar în acea zi, n-a venit nimeni, nici n-a întrebat nimeni, nimic. Asta înseamnă că botoşănenii ştiu de glumă, dar ştiu de glume bune. Oricum, tratând atât de serios problema păcălelii , pe prima pagină, poate prea serios pentru un judeţ străveziu la capitolul bunăstare, s-a obţinut reversul. Eu să fi fost în locul lor, aş fi pus vreo 20 de persoane să sune, să ceară, să se prezinte cu problemele pe tapet, pe bază de liste şi dureri……..şi aşa mai departe, dar cei cu zvonul…..cred că s-au zgârcit să facă păcăleala până la capăt. La anul aşteptăm probleme serioase pe prima pagină şi bancuri păcălite, pe ultima pagină. De altfel, de supărare că nu a fost suficient gustată gluma, am înţeles că tartorul păcălelii din 1 aprilie 2008, n-a dormit toată noaptea, a doua zi a scris „ un puls ”, în care m-a lăudat de bine, ca se poate si de rău, doar pentru că şi eu am auzit un zvoner care spunea unui răspândac că vezi Doamne, nu ştiu care a murit de moarte bună, nu din "pălitură de osândă" , cum zic moldovenii noştri de peste Prut.
Ei suntem şi noi pe blog, mai vorbim……..
Cu respect, vorbesc serios acum,
Constantin Conţac
N.R. - Acest comentariu a fost preluat de pe blogul preşedintelui Constantin Conţac, în regim publicitar.
Ioan Rotundu
