Sfânta şi Marea Joi - numită Joia Mare, este numită astfel şi datorită multelor fapte amintite şi pomenite acum. Marea smerenie a Mântuitorului merge până la capăt. El spală picioarele Ucenicilor, şi nu numai pe ale lor, ci şi pe ale vânzătorului Său. Apoi, la Cina cea de Taină, din iubire faţă de noi, Domnul ne lasă spre pomenire Trupul şi Sângele Său. După care se roagă Tatălui Său şi Părintelui nostru întâi pentru Sine, apoi pentru iubiţii Săi Ucenici - Stâlpii Trupului Său - Biserica al cărei Mântuitor El este, iar în al treilea rând se roagă pentru toata lumea, creaţia mâinilor Sale. Dar nu a lipsit nici spinul acestei ramuri care este Joia cea Mare. Iuda, fiind prins de vrăjmaşul diavol şi nevoind să se smerească, şi-a întins răutatea până la capăt: a condus pe urâtorii lui Hristos pentru a-L prinde în Ghetsimani. Iată-L pe Domnul prins. Să se bucure lumea, căci prin jertfa lui Hristos ne vine nouă izbăvirea şi mântuirea. "Lumea se bucură, spune Maica Fecioara, dar sufletul meu arde văzând răstignirea Ta, Fiule". Se bucură şi cei care doresc să-L omoare, să nu-L mai vadă, să nu-L mai audă. Se întristează Maica, Ucenicii, mironosiţele femei, chiar si Iuda, căci nu mai poate să ceară iertare pentru fapta lui. Nu se mai poate smeri, nu se mai poate mărturisi pentru a primi mântuirea. "Smeritu-m-am şi m-am mântuit" zice Psalmistul. Chiar de vom greşi, Hristos aşteaptă pe orice păcătos care se smereşte. Căci vom fi pedepsişi nu pentru că am greşit, ci pentru că nu ne-am pocăit. Păcătoasa, Petru, Pavel, David proorocul şi mulţi alţii care au greşit chiar foarte greu, dar s-au întors, au fost primiţi. "Întoarceţi-vă, fii ai oamenilor" zice Psalmistul. Nu zăboviţi în lenevire, căci "rea este lenevirea, mare este pocăinţa, pe care dăruieşte-o nouă, Mântuitorule" (Miercuri - Laude, stihira 3).
La biserica sfântului Mormânt, după Sfânta Liturghie, patriarhul îmbrăcat în toate veşmintele, fiind însoţit de încă 12 arhierei, de clerici şi pelerinii iese din Biserica Sfântului Mormânt în curtea din faţa uşii de la intrare. Aici se află pregătit un fel de podium mai ridicat, scaune, un lighean cu apă, o masă şi un prosop. Începe slujba spălării picioarelor. Corul cântă slujba spălării. Un ierodiacon de pe un amvon citeşte rar şi cu pauze lungi evanghelia spălării picioarelor (Ioan 13, 3-17). Cei 12 episcopi stau pe scaune în jurul mesei de pe tribună. Apoi, în timp ce ei aşteaptă, patriarhul toarnă apa şi începe să le spele picioarele, în amintirea spălării picioarelor ucenicilor de către Iisus Hristos la Cina cea de Taină. La urma, sărută pe fiecare pe frunte, citeşte o rugăciune de binecuvântare şi împarte anaforă poporului.
Seara, începând de la orele 16.00, se face o procesiune impresionantă cu cele 12 Evanghelii de la Pretoriu, locul unde a fost judecat Mântuitorul judecat şi condamnat la moarte de Pilat. Într-o clădire ridicată deasupra peşterii de piatră în care a fost închis Mântuitorul, cu picioarele şi mâinile legate, se află o mică biserică ortodoxă. Peştera şi biserica se numesc "Pretorion". Astăzi acest loc din pretoriu se numeşte Litostrothos (gr. pardosit cu piatra) şi este un loc din templu unde a fost adus Iisus de către Pilat, iar apoi a fost batjocorit şi biciuit în garnizoana pretoriului.
În această zi, cei mai mulţi dintre cei care s-au spovedit se vor împărtăşi. Începând cu această zi, până la Înviere, în biserici nu se mai trag clopotele, ci se bate numai toaca.
Vopsitul ouălor în roşu se face în Joia Mare, urmând ca în Sâmbăta Mare să se coacă pasca şi cozonacul ce vor fi aduse la biserică în noaptea de Înviere pentru a fi sfinţite.
Patru lucruri sunt prăznuite în Joia Mare: spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos, Cina Domnească la care s-a instituit Taina Împărtăşaniei (Euharistia), rugăciunea din grădina Ghetsimani şi prinderea Domnului de către cei ce voiau să-l ucidă.
Exista şi câteva superstiţii referitoare la această zi:
- nu este bine să dormi in Joia Mare, căci cine doarme în această zi va rămâne leneş un an întreg;
- dacă doarme o femeie, va veni Joimariţa care o va face incapabilă de lucru tot anul;
- morţii vin în fiecare an în această zi la vechile lor locuinţe, unde stau până în sâmbăta dinainte de Rusalii;
- în credinţa populară această zi este termenul final când femeile trebuie să termine de tors cânepa.
Dintre obiceiurile din Joia Mare amintim:
- se fac focuri în curtea casei, pentru ca morţii să se poată încălzi. Focul din Joia Mare, se face aprinzând pentru fiecare mort câte o grămăjoară, dacă vreţi să fie şi ei luminaţi pe lumea cealaltă în unele locuri se duc la biserică băuturi şi mâncăruri, care se sfinţesc şi se dau de pomană, pentru sufletul morţilor. În alte părţi se împart la biserică colivă şi colaci;
- o altă tradiţie este nunta (măritarea) urzicilor, ceea ce înseamnă înflorirea şi, implicit, încetarea acestora de a mai fi bune de mâncat.