Judecătoarea Ungurean mi-a interzis să scriu despre Raluca Stâncescu

Despre corupţia şi promiscuitatea morală şi profesională care se plimbă prin justiţia botoşăneană ca la ele acasă scriu de câţiva ani încoace. În loc ca situaţia să se îndrepte şi actul de justiţie să fie unul corect, tot mai mulţi sunt cetăţenii care reclamă că în justiţia botoşăneană dreptatea a cam dispărut,, locul ei fiind ocupat de cârdăşiile dintre poliţişti, avocaţi, procurori şi judecători. Nu-i implic aici pe acei poliţiştii şi magistraţii care îşi respectă statutul profesional şi ţin la prestigiul justiţiei.
Despre faptul că fostul prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, Raluca Stâcescu (foto - în momentul arestării împreună cu interlopul Stavără) a intrat în vizorul procurorilor DNA Suceava pentru o serie de acte de corupţie în care s-a implicat a scris întreaga presă botoşăneană. Eu am reuşit,, pe căile specifice jurnalistului, să intru în posesia unor informaţii detaliate despre modul în care Stâncescu a intrat în gruparea mafiotă condusă de interlopul Cătălin Stavără, dezmăţul vieţii de concubinaj ale celor doi şi crearea unei grupări mafiote formată din poliţişti şi procurori care s-o sprijine în obţinerea unor drepturi patrimoniale pe căi de şantaj.
Am mai avut avantajul profesional să intru şi în posesia unei copii a Rechizitoriului nr. 268/P/2015 emis de DNA - Serviciul Teritorial Suceava în care sunt descrise în detaliu toate infracţiunile de care este acuzată Raluca Stâncescu. Bineînţeles că obligaţia mea profesională era să fac publice aceste informaţii pentru că ele sunt de larg interes şi mai ales poate servi acelor persoane anchetate de Raluca Stâncescu şi care au fost nedreptăţite.
Raluca Stâncescu a încercat să mă intimideze cu intentarea unui proces. Pentru că nu m-am lăsat speriat de demersul său şi am continuat să public informaţiile din rechizitoriu, la data de 22 februarie 2019 a introdus la Judecătoria Botoşani o cerere de obţinere a unei ordonanţe preşedinţiale prin care să mi se interzică a mai public informaţii din acest document elaborat de o instituţie publică a statului şi care a ajuns pe masa judecătorilor de la Curtea de Apel Tg. Mureş.
Nici prin cap nu mi-a trecut că un judecător poate da curs unei astfel de cerere, având în vedere că dreptul la informare al cetăţenilor este un drept constituţional fundamental căruia nu i se poate opune nicio altă reglementare juridică. Apoi, prevederile Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public sunt extrem de clare şi conferă presei dreptul de a publica, fără vreo oprelişte, orice informaţie de interes public. Sursa mea de informare fiind un document oficial, cu atât mai mult nu se putea pune la îndoială dreptul meu de a publica informaţii din cuprinsul acestuia.
În întreaga Românie presa scrisă, audio şi vizuală publică informaţii din rechizitorii aflate în lucru şi nicio instanţă de judecată nu a interzis acest lucru. Vor acum, penalii din PSD s-o facă, dat nu presei ci procurorilor.
Fostă avocată prin Rădăuţi, din anul 2014 Anca-Claudia Ungurean a devenit judecătoare la Judecătoria Botoşani. Ea a acceptat spre judecare cererea Ralucăi Stâncescu de a obţine o ordonanţă preşedinţială pentru a mi se interzice să mai public informaţii din rechizitoriu.
Rostul şi rolul unei astfel de ordonanţe este de a dispune în regim de urgenţă o anumită măsură care să prevină producerea unor efecte care ar cauza prejudicii unei părţi aflată în proces. Dar o astfel de ordonanţă nu se poate decide decât în domenii limitate. Astfel, se pot emite ordonanţe preşedinţiale în domenii precum divorţul, în materia raporturilor de vecinătate şi de proprietate; în materia raporturilor locative, materia executării silite, domeniul contencios-administrativ. Este limpede că cerinţa Ralucăi Stâncescu nu intra în sfera puterii judecătoreşti de a emite o ordonanţă preşedinţială, mai ales că ea viza un drept la libera exprimare şi dreptul la informare publică.
Ciudat a fost comportamentul judecătorului şi în privinţa urgenţei. Ordonanţa preşedinţială are caracter de urgenţă. Ori, judecătoarea a pronunţat soluţia abia în 23 aprilie a.c., explicând în sentinţa pronunţată că nu era cazul unei urgenţe. Practic, judecătoarea s-a pronunţat după ce eu considerat că am publicat din rechizitoriu ceea ce prezenta interes public. Aşadar, m-a lăsat să termin de publicat ce am avut, după care mi-a interzis să mai public şi pe deasupra să şterg din arhivă articolele publicate, fără a fi indicate care sunt acestea.
Iată soluţia pronunţată: „Obligă pârâţii să sisteze publicarea oricărui articol de presă sau să posteze pe reţelele de socializare articole sau informaţii cuprinse în Rechizitoriul nr. 268/P/2015 emis de DNA-Serviciul Teritorial Suceava până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. 657/39/2017 al Curţii de Apel Târgu-Mureş. Obligă pârâţii să şteargă articolele deja publicate în perioada 17.02.2018 - 23.04.2018 în arhiva publicaţiei „Jurnalul de Botoşani şi Dorohoi” şi pe pagina de facebook a acestora.”
În ce ţară trăim? Nici Viktor Orban al Ungariei n-a îndrăznit să interzică presei să publice informaţii din documente oficiale, nici dictatorul Turciei, preşedintele Erdogan. Într-un clasament oficial la nivel global, România se află pe locul 44 în lume din 180 de ţări privind libertatea presei. Cu aşa hotărâri judecătoreşti nu voim urca, vom cădea mai spre coadă
Judecătoarea Ungurean şi-a argumentat soluţia pronunţată de parcă ar fi fost avocatul Ralucăi Stâncescu. Să fie vorba de deformare profesională? Nu cred, Mai degrabă este vorba de cârdăşia de breaslă.
Am declarat apel. La ce am scris despre judecătorii botoşăneni ar trebui să cer strămutarea dosarului la o altă instanţă de judecată. N-o fac! Ştiu că mai sunt şi judecători profesionişti şi care ţin la prestigiul de magistrat. Poate am norocul ca apelul să fie judecat de către unul dintre aceştia. Dacă nu, mai am la dispoziţie şi alte mijloace.
Ciudat este faptul că judecătoarea mă obligă să şterg articolele publicate la hurtă, fără nicio analiză a conţinutului lor. Sunt şi articole care exprimă opinia mea vizavi de inculpata Raluca Stâncescu. Este dreptul meu constituţional să-mi exprim o opinie. Iar opiniile nu trebuie dovedite. Aşa scrie la Constituţie.
Judecătoarea îmi ia şi acest drept.. Cu o aşa sentinţă, nu voi rata ocazia să o mediatizez pentru a cunoaşte şi societatea românească, instituţiile internaţionale de profil, cum este tratată libertatea presei în România şi în mod special la Botoşani.
Vrea judecătoarea să scriu după rămânerea definitivă a soluţiei în acest proces, adică peste vreo patru ani cât va dura judecata. Procesul este unul public şi eu pot sta în sală să asist ca orice alt jurnalist sau cetăţean de rând. De ce n-aş avea voie să scriu ce spune procurorul, citând din rechizitoriu? Interdicţia mea nu este valabilă şi celorlalţi jurnalişti. Ei de ce să scrie şi eu nu? Pentru că aşa vrea judecătoarea Ungurean, pentru că ea poate apăra imaginea unei inculpate în dispreţul dreptului la informare al cetăţeanului.
Ce interes public vor mai avea peste vreo patru ani informaţiile şi care ar fi utilitatea lor socială? Nu cred că judecătoarea a avut în vedere aceste priorităţi de ordin social care ar di meritat să fie respectate printr-o soluţie judecătorească dreaptă.
Ioan Rotundu