Nostalgicii după argoul botoşănean dispărut au, însă, o speranţă: un colţ al faţadei unui bloc de locuinţe de pe Aleea Arcului, „reabilitată” termic şi, din nefericire, şi cromatic, i se potriveşte, de minune, sintagma „La perdeluţa roşie”; Dar dacă vrem să utilizăm un limbaj mai rustic: „La pestelcuţa roşie”; Denumire, mi se pare mai potrivită, datorită împestriţării faţadei blocului cu zone dreptunghiulare vopsite în roşu-aprins, sub brâul ferestrelor, după ce, deasupra au „tras” încă un brâu, de aceeaşi culoare.
Privind la „minunea” apărută în peisajul urban, ca urechea babei- o ciupercă de culoare roşie – răsărită primăvara, prin frunzişul uscat al pădurii, îmi imaginez un dialog între un copil dus la grădiniţă, de mama lui:
„Mămică, aici locuieşte Scufiţa Roşie ? // „Nu !, constructorii, cu acordul unor locatari, şi-au încercat vopselurile pe pereţii blocului”// „Dar, pe noi, doamna educatoare nu ne lasă să vopsim pereţii”//”Aici , doamna, i-a lăsat”. Ce mai ?... E dificil şi pentru părinţi să explice, dar mi-te pentru arhitecţi ?...
Şi pentru că veni vorba de arhitecţi: când mă gândesc la cei ce au răspundere legală – adică atribuţiuni de serviciu – în acest sector, mă încearcă o interogaţie eminesciană : „Pierduţi sunteţi...// E moarte, e leşin, e somn?”... Chiar aşa: este cineva treaz la serviciul de urbanism al municipiului Botoşani ?...Aud ?...
...Atunci, treceţi domnilor prin cartiere să vedeţi „operele de artă” ale constructorilor, ce aşteaptă „critica” specialiştilor.
S-au înmulţit - peste poate - „vernisajele” la fiecare colţ de stradă şi de ...bloc.
Dar , dincolo de glumă , ...
„Noi vrem respect !”
Paul-Mircea Iordache