Aurel Luncă este contabil la Unitatea Socială din Adăşeni, instituţie de ocrotire a persoanelor cu dizabilităţi subordonată Consiliului Judeţean Botoşani. El însuşi suferă de dizabilităţi în sensul că nu se poate deplasa decât într-un cărucior cu rotile.
Fiica sa, Andreea, este pleacă, se pare că în Germania, după unii săteni fiind o fire uşuratică, după alţii la muncă. Cert este că lipseşte de acasă de mai mulţi ani. Fiica are două fetişe de 4 şi respectiv 7 ani care au rămas fătă mamă, tatăl lor, adică ginerele lui Aurel Luncă, fiind un alcoolic.
Aşa s-a ajuns ca cele două fetiţe să fie date în plasament de către Protecţia Copilului Botoşani la bunic, adică lui Aurel Luncă. Numai că fetiţele nu sunt pe placul bunicului care le bate periodic şi metodic. Luni seară, bunicul Aurel ;Luncă şi-a prins nepoatele în bucătăria de vară, le-a blocat şi le-a luat la bătaie. Soţia sa ţipa să lase fetele în pace şi să nu le omoare. S-au alarmat şi vecinii.
Unii săteni susţin că Aurel Luncă fiind contabil la Unitatea Socială, cei de la Protecţia Copilului cunosc situaţia fetiţelor dar că nu intervin pentru că Luncă s-ar bucura de protecţia şefului Unităţii Sociale şi a celor din conducerea Consiliului Judeţean Botoşani.
Sper ca ticăloşia celor din conducerea protecţiei Copilului Botoşani să fi ajuns la limita când sentimentul de mamă, obligaţia profesională de a proteja copii, să primeze intereselor politice şi să-şi facă datoria. Voi reveni asupra acestui subiec