Până aici, toate bune şi frumoase, iniţiativa fiind binevoită într-o localitate unde, zi de zi, pe imaşurile străbătute de apele Varniţei se joacă fotbal. Numai în centru, pe câmpul situat în spatele micului cartier de blocuri din Frumuşica, de fiecare dată când vremea o permite, echipe de fotbal alcătuite din copii, adolescenţi şi chiar vârstnici, se iau la întrecere, încercând să marcheze cât mai multe goluri.
Probabil că o selecţie atentă, eventual făcută împreună cu celălalt profesor de sport, Cosmin Pârvu, de la Şcoala cu clasele I-VIII Frumuşica, a cărui echipe şcolare au ocupat în ultimii ani locuri bune şi foarte bune, la nivel judeţean, la Olimpiada Sportului Şcolar, ar putea scoate la iveală un grup de 15-20 de „fotbaliatori” care, împreună cu rezervele şi cu membrii staff-ului local, să constituie nucleul care ar putea porni la drum.
Deocamdată, nimeni nu poate spune nimic despre cine va finanţa afacerea căci şi aşa, la acest nivel inferior, este nevoie de fonduri. În primul rând, jucătorii au nevoie de ghete şi de echipament, care nu sunt deloc ieftine, de bani pentru deplasări, de achitarea taxelor de arbitraj. Nu mai vorbesc de taxa anuală de înscriere în campionat, care trebuie achitată la Direcţia Judeţeană de Fotbal Botoşani, şi care, acum vreo doi ani, depăşea 10 milioane lei vechi. Apoi, în varianta că primăria ar aproba ca deplasările jucătorilor să se facă cu microbuzul şcolar aflat în dotare, pentru jumătate din competiţiile care se vor desfăşura în seria sud, cea în care evoluează acum şi “Flacăra Flămânzi”, cineva va trebui să plătească motorina.
Asta ca să nu mai vorbim de micile atenţii bahice pentru jucători, la sfârşitul jocului, mai ales când băieţii chiar merită o bere iar rezultatul obţinut este pozitiv. Şi aici primarul Rădeanu, a cărui fermă produce „protocol” pe cinste, ar putea avea ceva de spus, dar în mod sigur, nu la infinit. Problema cea mai importantă însă, va rămâne cea a terenului de joc, localitatea neavând la ora actuală un spaţiu adecvat, pe care să se poată juca fotbal semi-profesionist, chiar şi la nivel de Liga a V-a.
În spatele blocurilor, pe imaş, există un teren improvizat, foarte bun ca întindere, care are şi porţi metalice, dovadă că pe vremuri s-a încercat ceva pe aici în acest sens. Este vorba de spaţiul pe care s-au desfăşurat, în 2006 şi 2007, cele două ediţii ale popularului eveniment local numit „Festivalul Caşului”, şi care cu alt efort financiar ar putea fi acreditat. Problema este că terenul se află chiar în apropierea gropii de gunoi, care ar trebui mutată, deoarece şi aşa afectează imaşul, deci alţi bani, şi altă distracţie. Apoi, chiar dacă s-ar rezolva şi această problemă, terenul de sport va trebui să fie împrejmuit, marcat, şi numai cine şi-a împrejmuit grădina cu o plasă simplă, de sârmă împletită, ştie cam cât costă şi acest demers.
Bineînţeles, că soluţii s-ar putea găsi şi din această parte, prin accesarea unui proiect european care să solicite fonduri pentru construirea unei baze sportive locale. Numai că timpul trece repede şi din anul 2012 bani europeni nu prea vor mai veni. O altă problemă, colaterală, ar putea fi reprezentată de adunarea fotbaliştilor, la meciuri şi la antrenamente, avându-se în vedere că Frumuşica este întinsă de la şes, până sus, pe dealurile Holmului, şi nu prea văd cum se va duna echipa cu 5 jucători din centru, 3 de la Storeşti, 2 de la Vlădeni, 2 de la Rădeni şi unul din Boscoteni, de exemplu!
Până la urmă, cu bunăvoinţă şi cu unele eforturi financiare s-ar putea rezolva toate problemele enunţate căci, avându-se în vedere vechimea localităţii, tradiţia sa culturală şi istorică, ca să nu mai vorbim de talentul real al tinerilor de aici, Frumuşica ar merita să aibă o mică echipă de fotbal. (B.P.F.)