Prin acţiunea civilă introdusă de societatea C&E CO SRL Flămânzi reprezentată de Constantin Pitorac împotriva Cabinetului individual de insolvenţă Lazăr Mihaela pentru daune delictuale a luat naştere la Tribunalul Botoşani dosarul nr. 2068/40/2017.
Despre acest caz s-a scris frecvent şi pe larg în Jurnalul. Este vorba de o înşelăciune în acte comerciale comisă de medicul Gabriel Oprişanu (foto) în calitatea sa de patron al unei societăţi de televiziune prin cablu. Practic, Oprişanu l-a păcălit pe Pitorac să-i preia o cantitate mare de cablu pe care să i-o plătească pe măsură ce îi va da folosinţă. Numai că imediat ce Pitorac a semnat factura şi a preluat cablul, Oprişanu, cu concursul Mihaelei Lazăr a declarat firma lui Pitorac în insolvenţă.
Iar administrator financiar a fost numită de judecătorul de dosar Mihaela Lazăr. Există suficiente dovezi că între Gabriel Oprişanu, judecătorul de dosar şi Mihaela Lazăr a existat o colaborare.
Cert este că, trecând peste orice prevedere a legii insolvenţei şi fără aprobarea judecătorului, Mihaela Lazăr dă iama prin contul firmei lui Pitorac. Achită factura către Oprişanu şi-şi ia şi ei un onorariu consistent, de peste 62 mii lei. Şi, pentru că mai erau bani în cont, Lazăr achită şi cotizaţia sa de membru la forul profesional, o sumă 18 mii lei.
Firma lui Pitorac a contestat insolvenţa. Normal ar fi fost ca judecătorul şi administratorul financiar Lazăr să fi aşteptat soluţionarea contestaţiei. Dimpotrivă, au accelerat devalizarea banilor din cont. Când Pitorac a câştigat procesul la Curtea de Apel Suceava în sensul că insolvenţa a fost declanşată nejustificat, contul său de la BCR era deja golit de peste 500 mii lei. Concurs la golirea contului şi-au dat şi funcţionarii din BCR Botoşani care n-au respectat prevederile Legii insolvenţei şi au acceptat la plată ordinele de plată ilegal introduse de Lazăr.
Lui Pitorac nu i-a mai rămas decât să depună plângere penală împotriva administratorului financiar. Un procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani a constatat că Lazăr a încălcat legea, a devalizat contul societăţii lui Pitorac, dar că faptele sale au fost comise fără intenţie, aşa că nu are răspundere penală. Relaţia dintre procurorul de caz, Lazăr şi judecătorul de dosar a funcţionat din nou în defavoarea lui Pitorac.
În faţa unei atât de evidente nedreptăţi, Pitorac s-a adresat în civil, cerând judecătorului s-o oblige pe Lazăr să răspundă pentru paguba produsă firmei sale. Aşa s-a năsut la Tribunalul Botoşani dosarul despre care am făcut vorbire la începutul acestui articol.
La Tribunalul Botoşani, un viespar al corupţiei din care a fost extrasă doar Raluca Stâncescu, fost prim-procuror la Parchetul de pe lângă instituţie şi acum inculpată în dosarul penal aflat pe rol la Curtea de Apel Tg. Mureş, Pitorac a putut constata cum dreptatea i se spulberă iarăşi.
A cerut strămutarea dosarului iar dosarul a fost dat spre soluţionare Tribunalului Suceava. În 9 noiembrie 2018 urma a se da pronunţarea. S-a amânat din motive necunoscute pentru 16 noiembrie ca, apoi, să se amâne pentru 19 noiembrie. În ziua de 19 noiembrie Pitorac aştepta să cunoască pronunţarea dar a luat act de o nouă amânare pentru 27 noiembrie care pronunţare s-a amânat pe 4 decembrie pentru a fi amânată pentru 11 decembrie. Nici în ziua sorocită de 11 decembrie nu s-a dat pronunţarea pentru că s-a amânat la 18 decembrie.
6 pronunţări amânate iar la cea de-a 7-a nu se ştie dacă se va da. Din interiorul justiţiei sucevene ies zvonuri cum că magistraţi interesaţi de la Botoşani, prin avocaţi cu relaţii la Suceava, fac presiuni ca acţiunea lui Pitorac să fie respinsă ca nefondată. Amânările pronunţării ar fi un argument în favoarea acestor zvonuri care par a primi confirmare
Este greu de spus dacă magistraţii suceveni vor rezista presiunilor colegilor de la Botoşani, însă nimic nu este imposibil. În joc este verticalitatea profesională a judecătorilor suceveni pentru că în cazul firmei lui Pitorac jaful financiar este atât de clar iar vinovăţia administratorului financiar Mihaela Lazăr atât de evidentă încât şi corupţia, ca factor social demolator, s-ar ruşina în situaţia unei soluţii strâmbe.