La iepuri - poveste ce poate fi şi adevărată

Fusese o vânătoare bogată. Căzură mulţi şoldani. De bucurie, cei trei vânători se opriră la o casă unde să cinstească un pahar cu vin.
Oala de lut a gazdei se goli de multe ori, se spuse multe poveşti care de care mai „adevărate” şi seara se lăsase pe nesimţite.
Gazda, care nu era vânător, din vorbă în vorbă le spuse că el vânează iepuri mai uşor decât ei, şi… fără puşcă. Neîncrederea era generală. În situaţii ca acestea, pariul nu putea lipsi şi el constă din cinci căni cu vin.
Clarificarea avu loc în aceeaşi seară.
Gazda îşi luă un sac şi ieşi afară cu musafirii după el.
Era o noapte geroasă, senină, cu lună plină. Au pornit cu toţii spre grădina de zarzavat ce se afla în apropiere.
După ce-şi ascunse vânătorii după nişte răchite, gazda s-a dus nu departe de locul lor, adică în parcela care fusese cultivată cu varză în toamna trecută. După o jumătate de oră se întoarse cu un sac plin cu iepuri vii.
Uimirea îi cuprinse pe toţi, în timp ce vânătorul fără puşcă îşi lăuda metoda:
- Vânătoarea e foarte simplă. Mă duc ziua şi înfig printre ciocanele de varză, la care iepurii trag noaptea, câte o ţepuşă în care se află un morcov încadrat de doi ardei foarte iuţi. Iepurii vin la varză şi dând de morcovul care foarte dulce, rod din acesta, iar din cauza ardeilor ei lăcrimează, nu mai văd şi se învârt în jurul ţepuşei.
Eu nu fac altceva decât să-i prind de urechi şi să-i bag în sac. (Ştefan Ciubotaru – Folclor)