Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Politică
Cultură
Fapt divers
Editorial
Sănătate
Administraţie
Social
Horoscop
Ofertă de afaceri
Umor
Decese
Comentarii
Religie
Proverbe şi...
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu

1 EURO = 4.8697 lei
1 USD = 3.9827 lei


Număr accesări
Astăzi:
27003
De la 07 Ianuarie 2003
95506547

La moartea unui prieten

  • (Ioan Rotundu)
  • 5 June 2007, 23:00
Cu Liviu Manole, în urmă cu vreo treizeci de ani, mâncam din aceeaşi farfurie borş de fasole, cu ceapă şi mămăligă rece. Eram colegi de muncă la fostul UJCC Botoşani şi ne aflam la Ştefăneşti, pentru a verifica activitatea de fond a cooperativei de consum. Tot la Ştefăneşti şi-a cunoscut Liviu nevasta, pe Doina. A fost un fel de dragoste la prima vedere. Ieri dimineaţă am primit vestea şocantă că Liviu Manole a murit. Manole a fost un om aparte încă din tinereţe. Fiu de vânzători, născut şi crescut în atmosfera efervescentă de negoţ a târgului Rădăuţi Prut, copilăria şi-a petrecut-o printre puţinii evrei supravieţuitori celui de Al Doilea Război Mondial. De la părinţi, de la evrei a prins Manole dragoste pentru comerţ.
Nu de puţine ori îmi spunea că noi vom prinde vremea când calicimea comunistă nu va mai fi clasă conducătoare, că vom deveni bogaţi, aşa cum au mai fost pe vremuri oamenii gospodari. Nu ştiu dacă a fost intuiţie, educaţie din familie sau o dorinţă izvorâtă din cele citite şi învăţate la şcoală, dar ştiu că decembrie 1989 i-a adus lui Manole împlinirea viselor. Am discutat cu el chiar în ianuarie 1990. Eram îngrijorat că, fiind slujitorul PCR, ar putea avea probleme cu cei care căutau răzbunare pentru neputinţa că n-au fost în stare să se realizeze profesional în comunism.
M-a asigurat că totul este bine, că abia acum au venit vremurile la care visa uneori şi că trebuie să profităm pentru a ne impune. Îmi tot repeta că societatea se va diviza din nou în bogaţi şi săraci. Până când lucrurile se vor clarifica şi societatea dezmeteci, el voia să fie pe creasta valului privatizării.
Manole n-a fost preocupat, la viaţa sa, cât de corecte sunt principiile moralei lui Kant, dacă Hegel prin filozofia a implicat sau nu divinitatea în actul creaţiei, dacă Logica lui Leibnitz a adus sau nu progres omenirii. A râs când m-a găsit citind Candid şi Optimismul lui Voltaire. Filozofia n-a pricopsit pe nimeni, spunea el.
Preocupările sale erau de un pragmatism aparte şi imediate. Voia cu orice preţ ca toată averea fostei UCA să nu ajungă pe mâinile unor risipitori. Voia să facă ceva cu care Botoşanii să se mândrească. Nimeni nu ştie cu ce sacrificii şi eforturi a reuşit Manole să dea Botoşanilor o unitate hotelieră model.
Recent a modernizat aripa veche a hotelului. Numai că nu plângea de ciudă că a acceptat un constructor total neserios, care nu a respectat termenele stabilite pentru executarea lucrărilor, care punea calitatea execuţiei pe planul doi. Mii de nervi şi-a consumat, până ce-a văzut totul aşezat la locul lor.
În drumul său spre reuşită s-a înconjurat de oameni fideli, care i-au stat aproape şi la bine şi la rău. La Manole puteai vedea muncind două generaţii. Recepţionerii, ospătarii şi bucătarii de dinainte de ’89, cei cu experienţă în domeniu şi noua generaţie de tineri în formare. An de an a luat în practică elevi de la Şcoala de cooperaţie Botoşani, din care, apoi, şi-a ales generaţia tânără de angajaţi.
Afacerile lui Manole s-au derulat în biroul său, fără a fi cunoscute în totalitatea de soţie şi fiică. Iată de ce întreg colectivul de lucrători era ieri derutat. Nu ştiu ce le va oferi viitorul. Dacă tot ce-a construit Manole va încăpea pe mâna unor nepricepuţi, în scurt timp munca lui se va risipi.
Apoi, cât a trăit, Manole a fost sponsorul multor activităţi educativ-culturale şi sportive, s-a implicat trup şi suflet în desfăşurarea lor. Anul trecut a participat substanţial la susţinerea financiară a trecerii Turului de Ciclism al României şi prin Botoşani. Urma s-o facă şi în acest an. N-a mai apucat, firul vieţii fiindu-i curmat într-un mod neaşteptat.
Moartea lui Manole m-a afectat. Dar ce putem face? Materia vie din noi se supune legilor naturii, iar reciclarea este un proces imuabil. Moartea, la rându-i un proces natural, dezleagă spiritul de materie. Dacă materia se întoarce la formele sale de început, cu spiritul se petrec lucruri necunoscute nouă.
Poate că s-ar potrivi aici catrenul lui Omar Kayam:
Pe acest rotund al lumii mulţi venim, plecăm grămadă,
Dar nu-i nimeni începutul şi sfârşitul să le vadă.
Nimeni nu-ţi suflă o vorbă despre-aceasta, nu-ţi răspunde,
Când venim, venim de unde? Când plecăm, plecăm spre unde…?

Urmând credinţa în Dumnezeu, am convingerea că prin ce-a înfăptuit pe acest pământ, Manole şi-a câştigat dreptul de a sta în preajma Creatorului, iar sufletul său se va bucura de odihna binemeritată. Poate că acolo şi-a regăsit şi mama, Maria, a cărei dispariţie a regretat-o enorm de mult şi în memoria căreia a făcut multe acte de milostenie. Să-i fie ţărâna uşoară!

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Proiect pilot pentru siturile poluate
Minori dispăruţi, căutaţi de poliţişti
Persoane dispărute
Botoşănenii se abţin să mai aibă mulţi copii
Dan Pavel, avangardă a lui Becali la Botoşani
Tom şi Jerry ai CJ ne oferă încă un spectacol
Conţac vrea de la Flutur ceea ce lui Egner nici prin cap nu i-a trecut să facă
Pe lângă supărări, Conţac are şi mulţumiri sufleteşti
Şeful le ţine partea!
Cinematografele sunt pe cale de dispariţie
Drăguş vrea de la Orban ce n-a îndrăznit să ceară de la Berceanu
De la praznic la spital
Oseminte umane la sediul noiii Primării Rădăuţi Prut
Toată lume a fost premiată cu câte ceva
Garda de Mediu ne aleargă… spre reciclare
Comentariu la comentarii (CXIV)
(Ioan Rotundu)
Dumnezeu să-l ierte pe Liviu Manole!
Cum îşi poate găsi beţivul casa
Horoscop
Citate din literatura spaniolă
Ocazie unică... poate
Mănăstirea Zosin pusă în pericol de minţi nepricepute
Românul şi răsuflarea
Renunţ la pâine, vreau numai circ
Ioan Rotundu
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă