Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Politică
Anunţuri
Fapt divers
Sănătate
Administraţie
Social
Ştiri agenţii
Horoscop
Umor
Reportaje
Comentarii
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu

1 EURO = 4.8697 lei
1 USD = 3.9827 lei


Număr accesări
Astăzi:
22579
De la 07 Ianuarie 2003
104555185

Lacrimi de fericire şi ţigăneală printre sinistraţii din Baranca

  • 21 August 2008, 23:00
Miercuri, Primăria Flămânzi a organizat primul transport cu ajutoare din cele trei preconizate să ajute populaţia sinistrată din judeţul Botoşani. În jurul orei 9:00, autobuzul Unităţii Administrativ Teritoriale din oraşul de pe Tulburea, încărcat până la refuz, a plecat spre Baranca, o localitate izolată, situată pe malul Prutului, la circa 8 kilometri de comuna aparţinătoare, Hudeşti. Însoţit de viceprimarul Dan Oloeriu, am tras mai întâi la sediul Primăriei Hudeşti unde am discutat cu primarul Viorel Atomei (foto 2), aflat la cel de-al patrulea mandat în slujba comunităţii.
De la îndârjitul primar PSD, pe care l-am găsit mai degrabă preocupat decât supărat de problemele abătute asupra comunei la nici două luni de la reinstalare, am aflat că de fapt localitatea fost lovită de două ori în această vară de furia apelor. Mai întâi au fost ploile care au făcut harcea-parcea câteva drumuri, au săpat tranşee în carosabil şi au mutat din loc două podeţe. Apoi a venit viitura din noaptea de 26/27 iulie, când apele umflate ale Prutului au înecat satul Baranca, inundând 43 de gospodării, din care 29 au fost efectiv dărâmate de şuvoaie, şi au distrus 750 de hectare de teren arabil şi păşune.
„Au mai fost inundaţii, dar nu de aceeaşi amploare, şi în anul 1969”, ne-a spus primarul Atomei, reluând parcă fraza rostită, cu numai o săptămână în urmă, de alt primar afectat, tizul său Viorel Nichiteanu din Rădăuţi Prut. „Atunci, cei mai mulţi locuitori au fost strămutaţi, dar unii au refuzat să plece, şi au rămas pe pământurile lor. Sunt cei pe care i-au lovit inundaţiile de acum”. Dincolo de statistici, am aflat că circa 80% dintre locuitorii satului au fost de fapt afectaţi mai ales la nivelul culturilor, chiar dacă multora apa nu le-a inundat sau nu le-a dărâmat casele. Cea mai grea situaţie o au însă cei 96 de localnici rămaşi fără locuinţe, din care o parte stau în sat, pe la neamuri, iar alţii locuiesc în tabăra de module, amenajată, pe un teren neinundabil, cu sprijinul Guvernului României şi a Crucii Roşii Internaţionale.
Înainte de a pleca să descărcăm ajutoarele, am mai aflat că, „deşi toată lumea susţine că Baranca este o comunitate de rromi, ei se supără foarte tare dacă le spui aşa. Nu se consideră nici rromi, nici ţigani, ci urmaşi locali ai foştilor angajaţi de pe moşia boierului. În general sunt oameni gospodari, crescătorii buni de animale, de care se îngrijesc cu plăcere”.
Afirmaţia ne va fi, într-un fel, contrazisă de desfăşurarea ulterioară a evenimentelor. Şi asta lăsând la o parte spusele unui localnic care, văzând mirarea noastră vizavi de eleganţa unor case din Baranca, ce se potriveau în peisajul locuinţelor de chirpici fix ca nuca-n perete, ne-a atenţionat că „aici, cei care au case frumoase, ori au fost la muncă în Italia, ori sunt gestionari”.
Cât de cât informaţi, am plecat spre locul prăpădului însoţiţi de viceprimarul (interimar) Constantin Cârdei, cel care ne-a şi ajutat să distribuim ajutoarele. În lungul drum parcurs spre satul afectat, am văzut zeci de hectare de imaş transformate în deşert, vrăjmăşia apelor depozitând aici zeci de tone de nisip care au acoperit iarba, spre deliciul copiilor tuciurii care s-au trezit peste noapte cu o plajă imensă în spatele satului. De o parte şi de alta a drumului am zărit numeroase case afectate de apa care, după spusele locuitorilor, la 300 de metri de Prut, urcase până în dreptul ferestrelor. În partea inundată a satul se pot vedea şi acuma imensele grămezi de moloz amestecate cu bârne, ţoale rupte şi foste obiecte. Este tot ce-a mai rămas din cele 100 de locuinţe intrate sub apă.
Mă aşteptam să văd oameni disperaţi sau – cel puţin – îndârjiţi în efortul lor de a-şi repara locuinţele afectate. Dar, cu excepţia celor cu adevărat gospodari, care indiferent de culoarea tenului asudau, încercând să mai reclădească un perete, să mai repare un acoperiş, am întâlnit şi locuitori mai degrabă pătimaşi, interesaţi doar de cantitatea şi diversitatea ajutoarelor primite. „Din păcate, cei care locuiesc în module s-au obişnuit repede cu noul lor statut şi chiar dacă acest lucru pare surprinzător, unora le convine situaţia. Practic nu este zi să nu primească saci întregi de alimente, alimente, de haine, care vin din toate colţurile ţării. Ei s-au învăţat deja, cum văd că vine o maşină la şcoală – cartierul general al ajutoarelor trimise – cum dau năvală. La pomană! Nu sunt conştienţi că în loc să întindă mâna ar trebui să muncească, să-şi clădească locuinţe noi, sau să le repare pe cele vechi, pentru că situaţia asta nu va dura la infinit”, atenţiona viceprimarul Cârdei. De comportamentul localnicilor, aveam să ne convingem, de altfel, curând.
Abia am ajuns în faţa Şcolii Baranca, şi autobuzul din Flămânzi a fost luat cu asalt de peste 100 de bărbaţi, femei şi copii, de-a valma. Toţi voiau ceva, chiar şi cei neafectaţi de inundaţii, pretextând că „aici toţi sunt săraci”. Abia cu multă diplomaţie, cu ajutorul jandarmilor şi monitorizaţi din apropiere de o patrulă a Poliţiei de Frontieră, am reuşit să descărcăm în curtea şcolii ajutoarele aduse, vacarmul încetând ca prin farmec şi depozitarea căpătând un caracter ordonat după ce tuturor celor prezenţi li s-a explicat că marfa adusă va fi distribuită, pe tabel, tuturor celor afectaţi, inclusiv celor care nu erau de faţă.
Abia după vreo oră de muncă asiduă, depusă cu ajutorul mai multor tineri vânjoşi din comunitate, am realizat efortul depus de cei din Flămânzi care s-au gândit la năpăstuiţii de pe malul Prutului. De la viceprimarul Dan Oloeriu şi de la cei care au însoţit marfa am aflat că pentru cei din Baranca au fost strânse, la dorinţa expresă a locuitorilor din satul Cordun, cu ajutorul preotului paroh Paul Cornaci şi a reprezentanţilor Primăriei Flămânzi, peste 5 tone de produse cerealiere (faină de grâu şi de porumb, boabe de grâu şi porumb, fasole, ceapă, etc.), precum şi mai mulţi saci cu haine şi diverse produse textile (pături, lenjerie de pat, etc.).
Doi cetăţeni din satul Cordun, Grigore Croitoru (zis „Gogu”) şi Petru Paliciuc (zis „Chibrit”) au umblat cu căruţele pe la vecini, rude şi prieteni, pentru a strânge ajutoarele destinate sinistraţilor, în timp ce alte produse au fost aduse şi depozitate la Primăria Flămânzi. În plus, tot cei din Parohia Cordun au mai strâns de la cetăţeni suma de 1.300 RON (13 milioane de lei vechi), care a fost predată, cu chitanţă, în contul sinistraţilor de la Primăria Hudeşti.
În plus, autobuzul cu ajutoare a fost însoţit până la destinaţie atât de cei doi flămânzeni amintiţi, cât şi de alţi locuitori din Cordun, respectiv Dumitru Lipciuc, Natalia Lipciuc, Ana Paliciuc şi Ecaterina Paliciuc, care au împărţit celor din Baranca, din uşa autobuzului, într-o îmbulzeală şi zăpăceală de nedescris, zeci de kilograme de ulei şi de pungi cu orez. „Am văzut zeci de oameni mulţumiţi şi sper să depăşească momentul greu şi cu ajutorul nostru. Dar eu unul, altădată nu mai vin, că mi-a ajuns balamucul de azi. La ce îmbulzeală a fost, dacă nu era vicele şi jandarmii, cred că luam şi bătaie”, ne-a spus unul dintre flămânzeni.
În contradicţie cu iureşul iscat, un tuciuriu gârbovit, cu părul albit de etate şi de griji, încerca să sărute mâinile celor care, aducând cereale şi haine, au dovedit că se gândesc şi la cei mai necăjiţi ca ei. În spatele autobuzului, câteva adolescente brunete, îmbrăcate „italieneşte”, comentau zgomotos, transmiţându-şi de la una la alta telefonul mobil ultraperformant. Tehnică electronică de ultimul răcnet, module de tablă şi ruine, tone de ajutoare, lacrimi şi ţigăneală la propriu, asta am lăsat în urmă la Baranca la ora plecării noastre spre Flămânzi. Înainte de a părăsi comuna, am mai trecut o dată pe la Primăria Hudeşti unde, în prezenţa gospodarilor care ne-au însoţit, am predat suma strânsă de localnici la casieria locală.
A fost încă prilej de a discuta cu primarul Viorel Atomei, care ne-a rugat să precizăm „pentru presă” încă un aspect: „La Baranca, apele Prutului au distrus un dig de beton pentru consolidarea malului, pe o lungime de peste 100 de metri, de parcă ar fi fost făcut din chibrituri. Dacă nu intervine Guvernul, la următoarea ploaie zeci de hectare de teren vor dispare sub ape”. Semn că pentru hudeştenii de pe malul Prutului, cu toate necazurile lor legate de ajutoare, de reconstrucţie şi de viitoarea strămutare a satului, problemele încă nu s-au terminat. (B.P.F.)

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Căldura a afectat calitatea conservelor din carne
Topul băncilor procesomane
cele mai agresive bănci cu clienţii lor
Ce vrea de fapt să spună Voronin?
Regiunea transnistreană este la o scânteie de război
Marea Neagră rămâne lac rusesc
Cozonacul de la Boromir are 3 Euri şi chimicale cât să îţi arunce glicemia în aer
Pateul de pasăre de la PROFI este din slănină de…porc şi musteşte de chimicale
Program Tele'M Botoşani vineri, 22 august
Horoscop
De ce Papa este dator lui Iţic
Din birourile Mediului, birocraţii văd altfel situaţia localităţilor inundate
Medicul liberal Câmpanu, neputincios în faţa conducerii CJASS
Start la programul „Cornul şi laptele” pentru noul an şcolar
Preşedintele Ţâbuleac este tot mai uimit de aberaţiile unor legi
abia acum descoperă ce legi proaste a votat vreme de patru ani, ca senator
Cupa PNL la tenis de câmp
Certăreţii din CJ cad la pace, iar noi plătim oalele sparte
Se extinde secţia de cardiologie
Grecii ne acordă dreptul la muncă, nu şi la alocaţiile pentru copii
Trăiesc de pe urma unei legi comuniste
Românul şi vremurile (noi)
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă