Lacul Eminescu între prezent şi perspectivele viitorului

O campanie mârşavă a fost pusă la cale de către fostul primari al comunei Mihai Eminescu, Verginel Gireadă şi fostul şef al Poliţiei Rutiere Dumitru m,ău, ambii având în proprietate câte un iaz pe raza localităţii Ipoteşti, avea drept scop de a ne induce teza cum că adevăratul lac eminescian nu este cel cunoscut nouă. Campanie susţinută, inexplicabil şi de prefectul Costică Macaleţi trebuia să ne convingă că adevăratul lac eminescian este fie cu iazul lui Gireadă, fie cu cel al lui Zmău, cei doi urmărind să poată atrage fonduri europene pentru dezvoltarea unei pensiuni turistice.
Până la urmă afacerea necurată a celor doi, susţinută şi de prefect, a fost tranşată de fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani, Florin Ţurcanu, care a cumpărat de la actualul proprietar bucata de pădure pe care se află amplasat lacul nu nuferi cunoscut în întreaga Românie drept Lacul Eminescu.
Pădurea şi lacul cumpărate, au fost dat spre administrare Memorialului „Mihai Eminescu” Ipoteşti, director Miluţă Jijie. Ieri am trecut pe la lac cu intenţia de a face o recunoaştere a spaţiului în eventualitatea filmării unui reportaj. Aleea care pătrunde în pădure până la lac, placată cu dale de beton, era străjuită de coşuri de gunoi şi pe tot parcursul ei am constatat păstrată curăţenia.
La lac erau mai multe persoane care admirau luciul apei ce strălucea în lumina puternică a soarelui. Nuferii arată frumoşi, pregătiţi să înflorească, iar prin apă se vedeau şerpi şi broaşte ţestoase, semn că apa este ferită de orice formă de poluare. Şi trestia era tăiată, apa curăţată de resturile de plastic aruncate de turişti, întreg peisajul arătând a fi întreţinut de o mână de om gospodar.
Pe insula din mijlocul lacului erau adunate resturile vegetale de pe întinsul apei în aşteptarea unei forme de transport pentru a fi îndepărtate. Pe puntea care duce la insuliţă l-am întâlnit pe un anume domn Cocoş. Acesta s-a recomandat a fi administratorul lacului numit de către conducerea Memorialului Ipoteşti.
Aveam să aflu spre după amiaza zilei de ieri că era de fapt soţul contabilei şefe de la Memorial angajat cu vreo lună de zile în urmă special să administreze lacul. Omul mi-a explicat că se lucrează la un proiect de amenajare turistică a lacului, amplasarea de panouri cu citate din opera eminesciană, panouri informative, mobilier de odihnă iar în poieniţa din aproprierea lacului se va amenaja un loc de picnic.
Modul în care mi-a descris domnul Cocoş cum va arăta lacul în viitor m-a încântat dar ştiu din experienţă că socoteala de acasă rar se potriveşte cu cea din târg. Am mai aflat că deşi zona lacului în suprafaţă de peste 2 ha a fost cumpărată de Consiliul Judeţean Botoşani, nimeni n-a venit la faţa locului să delimiteze perimetrul pentru a se evita în viitor oarece conflicte teritoriale cu vecinii.
Apoi, drumul spre lac, aflat în administrarea Primăriei Mihai Eminescu este deja degradat, asfaltul spart în mai multe locuri, ceea ce impune reabilitarea lui. Terenul unde este amenajată o parcare de unde se porneşte spre lac este iar al primăriei dar alături se află o clădire părăsită, incendiată cu ceva timp în urmă, aflată în proprietate privată şi care dă peisajului o imagine dezolantă. Primăria ar trebui să-l oblige pe proprietai ori să demoleze resturile de ziduri şi să curăţe terenul ori să refacă clădirea care a avut ca destinaţie loc de popas pentru turişti la un mic şi o bere.
Mai rămâne problema drumului ce străbate pădurea de la lac la tabăra şcolar㠄Codrii de Aram㔠şi mănăstirea Agafton. Drumul, cândva administrat de Consiliul Judeţean Botoşani, prin împrejurări dubioase a trecut în proprietatea Direcţiei Silvice Botoşani. De la lac am intrat pe drum şi cale de 6 km, cât ţine drumul prin pădure, traseul este foarte bun de circulat numai că atunci când am ajuns la Baisa şi am dat să intru pe şoseaua Sucevei ne-a apărut în faţă o barieră formată dintr-o şină metalică blocată cu lacăt.
Am aflat că bariera este pusă de pădurarul „domn’ Georgică”, să nu intre localnicii cu faetonul în pădure la furat lemne. Dacă judeţul ar avea prefect, l-ar fi chemat la ordin pe directorul Direcţiei Silvice şi i-ar fi dat dispoziţie să lase drumul liber. În lipsa unui prefect, l-avem pe „domn’ Georgică”, pădurarul care face legea în zonă.
Avem potenţial turistic dar n-avem şi minţi pricepute să-l pună în valoare. Avem doar profitori, nişte semianalfabeţi foşti primar şi ajunşi parlamentari care prin fraudarea legii au devenit stăpâni pe sute de ha de teren agricol, păşine şi pădure. Pe ăştia când ţi va lega DNA-ul?
Ioan Rotundu