Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Anunţuri
In vino veritas
Social
Horoscop
Ofertă de afaceri
Umor
Mondene
Comentarii
Reportaje
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
9159
De la 07 Ianuarie 2003
122869226
Lacul de acumulare de la Stânca-Coseşti

Lacrimi şi perspective adunate în coada aceluiaşi baraj

  • „Nu credeam că poate exista aşa ceva în judeţul Botoşani“
  • 9 August 2007, 23:00
Neavând nici pe departe tăria unei legi sau a unei sentinţe de necontestat, pentru că aşa ceva nici nu există, dar având argumentul permanenţei - aspiraţii înşiruite pe durata a mii de ani - unul dintre visurile umanităţii a fost cel de a „privi lumea de sus“. Irealizabil, de altfel, pentru mulţi. Până în urmă cu 100 de ani, visul a fost dezamorsat parţial prin vocaţia de a construi „clădiri „care să apropie oamenii „cât mai în vecinătatea cerului“. Pe lângă zborul în sine, cea ce atrage cel mai mult pe oameni, învăţaţi cel mai ades să aibă „ceva solid sub picioare“, rămâne posibilitatea prin care, rămânând totuşi cu picioarele pe pământ, „panorama“ de pe terasa unei clădiri să se substituie zborului în sine. În judeţul Botoşani, chiar dacă este mai puţin cunoscut, un loc în care toate aceste cerinţe sunt şi îndeplinite este Turnul Clădirii Administrative a Exploatării Hidrotehnice de la Stânca- Costeşti.
Realităţi dramatice compuse din jumătăţi de adevăr
Pentru cei care au avut tangenţă cu perioada în care comunismul dirija scrierea istoriei au învăţat că pe teritoriul României există „urme“ ale unor aşezări umane din perioada paleoliticului inferior, cu o vechime de circa 100 de mii de ani. Şi ele au fost localizate în vecinătatea Ripicenilor. În anul 1974, printr-o Hotărâre a Consiliului de Miniştri, Prim ministru fiind în acea perioadă Manea Mănescu, au dispărut pentru totdeauna în vâltoarea apelor şi de pe hărţile viitoare vestigiile acestui trecut multimilenar. Dar şi localităţi locuite de „oameni în carne şi oase“, legaţi de acest spaţiu cu tăria nevoilor de zi cu zi şi cu liantul grijilor de mâine. Este vorba despre localităţile Bold, Râşca, Popoaia, Lehneşti, Movila Ruptă, Ripicenii Vechi şi Cinghinia. Cifra oficială a familiilor care au fost strămutate era şi este cunoscută şi astăzi ca fiind de circa 820 de gospodării. În realitate, conform unui studiu din acea perioadă, dar care a avut mult timp indicativul „strict secret“, numărul de familii strămutate a fost de 1600, numărul locuitorilor strămutaţi fiind de 4500. Potrivit aceluiaşi studiu au fost inundate total 4 sate iar 10 sate au fost inundate parţial. Au fost afectate de construcţia acestui lac de acumulare, în partea română, 1600 de ha de hectare de terenuri agricole, 468 de ha de pădure, 23 de kilometrii liniari de drumuri, 23 de km de reţele telefonice şi 2 km de linii electrice. Pe teritoriul României, suprafaţa totală inundată, la nivelul maxim de 1% asigurare, se cifrează la 3400 de ha. Din datele generale pentru întreaga lucrare, lungimea totală a frontului de barare este de 3 km, barajul principal având o lungime de 700 de m şi o înălţime maximă de 45 de m. El este executat din material local compactat mecanic, betonul turnat fiind cunoscut de specialişti sub numele de „beton de greutate“. Şi barajele de închidere a versanţilor, în lungime de 600 de m şi cu o adâncime cuprinsă între 5 şi 20 m sunt construite din acelaşi material. Construcţia cuprinde o centrală hidroelectrică cu o putere instalată de 129,8 GW/h pe an, durata de utilizare a puterii instalate fiind de 4330 de ore pe an. Trecând peste alte amănunte de ordin tehnic şi revenind la ceea ce a rămas dintre „folosinţele „ valabile şi azi, se numără şi cea de apărare împotriva inundaţiilor. Cu un volum util de 450 de milioane de metri cubi şi un volum pentru combaterea inundaţiilor de 665 milioane de metri cubi, suprafaţa apărată contra inundaţiilor era de 68.000 de ha. Cât despre irigaţii, suprafaţa care ar fi avut posibilitatea să fie irigate, şi chiar a fost o perioadă de timp era de 700.000 de ha, fără a mai lua în calcul posibilităţile de extindere. Revenind în vremuri mai contemporane, praful şi pulberea s-a ales de această investiţie. Kilometri întregi de conducte din aluminiu, instalaţii, electomotoare şi ori ce reprezenta o cât de mică valoarea materială au fost trecute din patrimoniul colectivităţii în „ceaunele de interes colectiv“ ale rromilor.
Agroturismul - argument pentru viitor
Barajul, pentru că tot există, şi chiar stropit cu lacrimile familiilor dezrădăcinate, înseamnă ceva. Chiar dacă după anumite calcule investiţia îşi va amortiza cheltuielile peste ceva mai puţin de un secol. Recent poposind pe aceste meleaguri, cunoscutul realizator al emisiunilor de pe TVR-2, Radu Găină, a exclamat privind panorama din turnul Exploatării Hidrotehnice: „Nu credeam că există aşa ceva în România, şi mai cu seamă în judeţul Botoşani.“ Alexandru Clenciu, regretatul maestru al epigramei şi caricaturii româneşti, în desele sale vizite în Botoşani nu a ratat decât rareori o „prelungire“ a vizitei până la Stânca-Costeşti. Şi lista personalităţilor care şi-au intersectat măcar odată paşii cu plaja de pe malul lacului şi au gustat măcar o singură dată din carnea somnilor - monştri de aici, poate continua. Este unul din puţinele locuri din România în care specimene din această specie, depăşind uneori 100 de kilograme, mai cad în plasele pescarilor. Pescuitul industrial practicat aici nu îşi găseşte finalitatea printr-un sistem de valorificare „turistică“ a acestuia. Fiind zonă de graniţă, chiar şi pentru a deschide o dugheană, demersurile necesare sunt atât de complicate încât nimeni nu mai vrea să se complice. Drumurile şi orele supuse restricţiilor de circulaţie nu vor avea nicidecum harul de a atrage turiştii. Dar nici potenţialii investitori. Decât, cine ştie, printr-un miracol al naturii pe care îl şi reprezintă, Stânca -Costeşti va deveni zona turistică preferată a românilor din mai multe zone ale Lumii. (Viorel SANDU)

N.R. – Reportaj publicat în 30 iunie 2001. De atunci au trecut şapte ani, fără ca faţa acestui loc să fi suferit vreo schimbare în bine. Doar senatorul bucureştean Gavril Vasilescu mai visează să facă la Stânca-Costeşti o plajă precum cea de la Mamaia. Vise senatoriale, nimic altceva! Inerţia este prea bine ancorată pe meleagurile botoşănene ca să putem mişca ceva. Doar dacă vor veni alţii să valorifice aceste resurse, iar noi o să privim la munca loc, că la privit şi bârfit suntem meşteri mari.


Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Concurs cu premii
Ghicitoare
Horoscop
Societatea Danilux s-a făcut de râsul ţării
Fetele W.I.T.C.H. vin la Pro Tv
Poliţistul cultivat
Examen, dar nu oricum
Poliţistul cel… isteţ
Explicaţia blondei
Ştie să folosească focul
Program TELE’M Botoşani, vineri, 10 august
Românul şi anturajul
Precizări privind anumite categorii de pensionari din agricultură
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog