Prin gestul maidanezului bucureştean şi agresiv, la adresa unui japonez, problema maidanezilor conlocuitori a revenit, în forţă, în actualitate. Părerile sunt împărţite în rândul opiniunii publice româneşti, în sensul soluţiei radicale sau a celei protectoare la adresa patrupezilor comunitari şi contemporani cu noi. totuşi, pornind de la reconsiderarea tezei câinelui ca prieten al omului primul -, tratamentul la care este supus maidanezul comunitar pare a fi nedrept, condamnabil şi exagerat. În fond, habitatul actual trebuie să se bazeze pe toleranţă reciprocă, pe o bună şi armonioasă convieţuire. Se întâmplă aşa. Omul, cu superioritatea sa imprimă adesea o conduită necivilizată faţă de animal. O face de la fragedă vârstă, agresându-l cu pietre, torturându-l prin legarea de coada celui în cauză a unor cutii de conserve, goale, este drept, îngreunându-i şi amărându-i viaţa, făcând-o viaţă de câine, cum s-ar exprima un bun segment al locuitorilor ţării. După cum, îmbucurător este militantismul în favoarea protecţiei căţeilor, aici remarcându-se, şi prin actul recent, asociaţia Kutzu-Kutzu, ca şi altele, cu intervenţiile oportune întru salvgardarea iubitelor vietăţi. Adesea, plângerile umane la adresa patrupedelor în cauză se dovedesc nejustificative, dacă luăm în calcul elementele care conduc la actele antisociale ale celor înzestraţi cu condiţia de câine. Şi, aici, se poate reliefa ţinuta vestimentară neadecvată a junelor românce, fustiţa extrem de scurtă, lăsând goale picioarele, până la nivelul de sus, buricul gol şi imitaţia de decolteu, cărniţa tânără provocând o atitudine de condamnare din partea rasei câineşti, pusă la grea încercare. Şi, apoi se cunosc destule exemple -, omul, românul rezistă total ispitei? Alteori, agresivitatea căţelului este justificată prin îndeplinirea îndatoririlor acestuia faţă de stăpânul român, căţelul netolerând escaladările hoţului peste garduri, acoperişuri, prin uşi, ferestre, sfâşiindu-i pantalonii şi alte piese vestimentare, străduindu-se să-l pună pe fugă, întru evitarea unor rele mari. Vedeţi, un câine la casa omului este un act justificativ. Şi, nu doar la casa omului, ci şi în decorul localităţilor, maidanezul, mai neglijat, mai flămând, acţionând pentru păzirea zestrei edilitare, în condiţiile creşterii fenomenului infracţionalităţii la români. Niscaiva premieri, decoraţii, citări pe ordin de zi al unei primării sau alteia s-ar impune pentru aceşti vajnici apărători ai intereselor naţionale şi locale. Poate, cu timpul
Dacă nu se va stagna ca în ultimii 16 ani. Românul de bună credinţă crede încă în adoptarea unei legislaţii corecte, protectoare, în favoarea câinelui ca prieten al omului, inclusiv românului. La treabă. (Ionel BEJENARU)