„Măcelarul limbii române” şi replica venită de la Madrid

Citesc Jurnalul de Botosani si Dorohoi ţi de foarte mult sant la curent cu toate dezvaluirile dvs pe care le faceti cu profesionalism si mult curaj, mai ales ca nu conteaza persoana sau subiectul materialului dat spre publicare .Am citit pe la inceputul anului un articol intitulat “ Macelarul limbii romane”,despre un oarecare agent civic, daca nu gresesc, care a aratat ca a trecut prin scoala ca “accaleratul prin halta” ( o vorba romaneasca),
dar ar fi fost interesant sa vedeti si cine i-a fost profesorul (profesoara) de limba romana care a ”reusit” sa-i predea una dintre cele mai frumoase si mai complicate limbi din lume.Poate era un suplinitor, vreun absolvent IDD, ca este cunoscuta constatarea ca niciodata nu poti invata pe altul mai mult decat stii tu.
De ce m-am gandit sa reactionez? Lasand sau trecand peste acest caz comico-trist, vreau sa atrag. sau mai bine spus sa indrept atentia, spre unii jurnalist, care cred eu sant mai vinovati decat “bietul macelar” al limbii romane. Pe ecranele unor televiziuni apar anunturi de genul: prime time news, breaking news, multi jurnalisti prezinta la anunturi despre “job-uri “ nu locuri de munca, ”wick end” nu sfarsit de saptamana, ca sa nu mai vorbesc ca de ani buni a murdarit limba romana si un cuvant rusesc: ”drujba” ( scuze, nu am tastatura slava sa-l pot reda exact),care tradus in romaneste inseamna prietenie, substantiv derivat de la verbul “druziati”, a se imprieteni.
Cu foarte putin timp in urma la canal DIGI 24 un jurnalist anunta ca un copac a cazut in Bucuresti si a blocat o cale de acces pana au venit cei de la salubritate cu “drujbele” si au redat calea de acces circulatiei. In cazul “ drujba” vorbim de un motofierastru sau un electrofierastrau care pe timpul URSS se fabrica doar la “ fratii nostri mai mari”, era exportat la “ fratii mai mici”, numindu- l “drujba”. Trist, dureros de trist “drujba” a ramas in limba noastra “cea ulce”.
Asa dupa cum cred ca stiti, pentru ca ati mai publicat cate un comentariu de-al meu in “Jurnalul “, traiesc de cateva zeci de ani in Madrid ,Spańa. Legea migratiei de aici mi- a dat dreptul sa optez pentru nationalitatea (nu cetatenie) spaniola obtinuta pe baza unor examene foarte grele scris si oral, cunostinte constitutionale, culturale, de istorie spaniola, geografie, etc., dar cel mai pretentios examen si cel mai greu (sub aspectul pretentiilor), a fost examenul de limba spaniola pentru ca l-am sustinut la Institutul Miguel Cervantes cu prefesor universitar insotit de un asistent universitar.
Dupa prezentarea subiectului, care a durat 47 de minute, profesorul mi- a atras atentia asupra a doua cuvinte ca le-am pronuntat cam “englezeste”, deci nu se admite nici cea mai mica greseala.
Cine este Institutul Miguel Cervantes? Este entitatea academica care se ocupa cu conservarea si dezvoltarea limbii spaniole. Ee adevarat ca mi-au dat o diploma recunoscuta de Ministerul justitiei si de Ministerul de interne spaniole. Ei bine, Insitutul Miguel Cervantes nu este intesat cu politruci si “doctori” plagiatori, ci cu profesori universitari PATRIOTI, care desfasoara o puternica activitate publica privind limba spaniola si roadele se vad.
Daca ai sa-i spui unui spaniol de rand “ok”, imediat te corecteaza: ”perfecto”nu “ ok”, sau daca ai sa-i spui” wick end”,imediat iti replica “fin de semana”. Acum ma intreb si eu…. de ce aici se poate si la noi limba romaneasca este impiestritata cu tot felul de cuvinte straine chiar de catre cei care isi zic….” Jurnalisti”, deci oameni de litere?
Gheorghe Sava – Madrid