Masă călugărească

Într-o mănăstire se pot servi mâncăruri de care nici nu vă puteţi imagina. Neluând în seamă ce zic preoţii, dar atenţi la ce fac aceştia, călugării sau călugăriţele de la mănăstirile mai căpătuite nu se dau înlături, atunci când se ivesc prilejuri de-a pune de-o masă îmbelşugată, chiar şi în post. Iată un prânz, servit într-o mănăstire botoşăneană, în chiar postul Sf. Mării, cu ceva timp înainte ca Ceauşescu să clacheze. Mai întâi, pe un platou destul de măricel, s-au adus felii de slănină afumată, felii de telemea de oaie, frunzuliţe de pastramă de ied iar, în mijlocul platoului, stivuite, pârjoale moldoveneşti, late cât palma şi bine usturoiate. N-au lipsit nici măslinele, mari şi negre, cu sâmburele mic, probabil de Tesalia. Ţuica, ceva dumnezeiesc, a fost aducă într-o carafă, iar în jurul carafei, pe tavă, erau puse pahare din cele mici, butucănoase. Eram pentru prima dată invitat la masă la acea mănăstire, însoţind două persoane importante ale Botoşanilor. M-am mirat de bucatele puse pe masă, ştiind că-i post. Mi s-a făcut cu ochiul, spunându-mi-se că există dezlegare de la Dumnezeu. Au urmat şi alte bucate, una mai gustoasă decât alta, totul asezonat cu un vin negru sec. Nici un fel de post. Eu mi-am concentrat atenţia asupra feliilor de slănină. Erau străpunse la distanţe ciudat de egale de către straturi de carne. Nu mai văzusem aşa ceva. Am întrebat gazda, în sutană, care-i secretul. Mi-a spus că porcul este hrănit bine până pe la vreo patru luni, după care vreme de vreo săptămână este înfometat. În acest interval de timp, în slănină se depune un strat de carne. La opt luni se repetă înfometarea şi se obţine al doilea strat de carne. La un an se taie, obţinându-se acea slănină specială, de care nu te mai saturi mâncând. N-am încercat niciodată această reţetă de a creşte porcii, dar nici n-am mai întâlnit astfel de slănină în peregrinările mele culinare. Îndată intrăm în postul Sf. Marii. Poate am să vă ofer ceva reţete cu specific de post. (Lucullus)