Geamurile, fără perdele, nu-ţi asigură nici un fel de intimitate, orice gură casă, trecător prin zonă, putându-şi propti privirile şi comenta pe seama prezenţei celor din interior. Mai ales seara şi noaptea, când interiorul este luminat, iar din întunericul de afară poţi recunoaşte uşor personajele participante la distracţia din interior.
Cred că sala poate fi comparată cu una de cantină socială şi, credeţi-mă, nu exagerez cu ceva. Nici personalul nu-i unul potrivit cu pretenţiile casei. Ori îmbătrânit şi depăşit de cerinţele calităţii serviciilor, ori tânăr, lipsit de experienţa servitului la masă, cu trupul inestetic, cu fizionomia inexpresivă. Ţinuta de serviciu, una clasică, fără a purta amprenta personalităţii casei, neplăcută ochiului pretenţios, mai ales după ce afli şi preţurile practicate. Meniul nu a excelat, semn că nici pe la bucătărie nu bate un vând al noutăţilor de personal şi culinare.
Antreul, veşnic acelaşi colaj de felii de preparate obţinute cu ajutorul substanţelor sintetice, fără gust, fără culoarea lor naturală. Doar pârjoala, ca o bilă de rulment ceva mai mare, mi-a amintit că acestea se fac din carne şi sunt condimentate cu usturoi smuls din grădină. Brânza amestecată cu mărar şi aşezată pe-o coajă de ardei verde mi-a mai descreţit fruntea. A urmat cafeaua ca toate cafelele, după care peştele la cuptor şi cu garnitură de legume. Peştele l-am mâncat în totalitate, că era gustos şi zemos.
La scurt interval, peştele a fost urmat de o sarma cât o zi de post. Chiar dacă avea şi carne, gustul sarmalei era fad, nici iute, nici sărat, iar dolofana nici grasă, nici zemoasă. Îmbălsămată din belşug cu smântână şi cu mămăliguţa caldă, am data-o gata. Parcă la urmă devenise mai gustoasă. Parcă! După îngheţata dulce ca şi cea din vremurile de glorie ceauşistă a urmat friptura la tavă. A rămas pe masă.
Din toată această atmosferă ce s-a vrut una elevată, dar dominată de plictiseală, s-a distins o formaţie de dansuri adusă de pe la Suceava. Cu fete frumoase şi băieţi traşi prin inel, formaţia şi-a început programul cu un vals, după care una din perechi s-a repezit spre masa unde au crezut că stau boşii, şi au invitat la dans, ea un bărbat, el o distinsă şi voluminoasă doamnă. Masa nu era a boşilor boşi, dar gestul a fermecat şi a mai revigorat atmosfera de pe la celelalte mese.
Apoi programul dansatorilor a cuprins dansuri pe ritm de muzică latino, tangou etc. Dansurile populare, din mai multe zone ale ţării, au menţinut interesul. Mai ales că pentru fiecare zonă dansatorii aveau şi costumul specific. Cu ritm, cu execuţii aproape impecabile, cu talent, dansatorii au uimit prin modul în care şi-au construit şi prezentat programul. Am aflat că aceeaşi echipă de dansatori a onorat şi pe participanţii de la nunta fiicei lui Vasile Răileanu, şeful Poliţiei comunitare, nuntă ce a avut loc în 26 mai a.c.
Nu sunt cârcotaş decât împotriva celor care-şi bat joc de mâncarea servită la evenimentele anunţate cu ceva timp înainte, aşa că doresc trupei sucevene de dansatori viaţă cât mai lungă. Bravo lor! (Cârcotaşul
) JD 25.06.2007
