Cum a fost transformat Sf. Ioan Iacob în produs mercantil

Pe la Crăiniceni – Horodiştea, comuna Păltiniş, n-am mai trecut de ceva timp. Luni, această săptămână, având ceva treburi la Darabani, am trecut şi pe la Crăiniceni pentru a vedea Casa Sf. Ioan Iacob Hozevitul şi cum se nevoiesc câteva măicuţe care s-au aciuat în zonă pentru a pune bazele unei mănăstiri în memoria sfântului.
Casa memorială a sfântului a fost ridicată în intervalul 200 – 2004, pe când prefect de Botoşani, la primul său mandat, era socialistul Costică Macaleţi. Întreaga lucrare, împreună cu Dana Petrariu directorul Direcţiei Judeţene de Cultură Botoşani şi cu angajaţii Muzeului Judeţean Botoşani, respectiv arhitectul Mihai Mihăilescu şi muzeografi Alexandru Sandu şi Steliana Băltuţă în parteneriat cu Mitropolia Iaşi.
Refacerea casei în care s-a născut sfântul s-a făcut prin contribuţia bănească a sătenilor şi a donaţiilor unor binevoitori din Botoşani, primarul Costel Romanescu fiind unul dintre sponsori importanţi. Odată cu refacerea casei memoriale, localnicul Manole a ridicat şi o bisericuţă care avea să dea naştere la un întreg scandal pentru că la sfinţirea temeliei a fost prezent episcopul Calinic Botoşăneanul care, apoi, a refuzat sfinţirea pe motiv că pictura interioară nu respectă regulile BOR ci ale Ritului Nou.
În iulie 2010 am realizat în cadrul emisiunii Lumea lu’ Rotundu reportajul intitulat „Biserica interzisă”, filmând atunci şi cu doi verişori ai sfântului, unul fost coleg de clasă, acum decedaţi. Casa memorială a devenit muzeu aflat în administrarea Primăriei Păltiniş şi chiar se angajase şi un muzeograf cu program redus (foto 1). Dar lucrurile au luat cu totul altă întorsătură. Primarul comunei Păltiniş, liberalul Costel Romanescu, a dorit ca în jurul Casei memoriale să se înfiinţeze o mănăstire de măicuţe, lucru pe care i-a reuşit într-o manieră neaşteptată.
Casa sfântului a fost înconjurată cu achiziţionarea de la proprietari a caselor învecinate ş transformate în în chilii. În spatele Case memoriale s-a ridicat o clădire impozantă. Casa nu mai păstrează nimic din parfumul rustic al copilăriei sfântului. A devenit o clădire cochetă care nu mai are nimic în comun cu modul de viaţă al sfântului decât doar pământul de sub ea.
Biserica a fost prelată în patrimoniul BOR, refăcută pictura, modificată conform canoanelor ortodoxe de Rit Nou, deşi sfântul s-a format şi nevoit călugăr în spiritul Ritului Vechi.
Biserica nu numai că l-a văduvit pe sfânt de credinţa sa, dar acum i-a transformat casa în care s-a născut într-un produs mercantil menit atragă bani pentru Biserică.
Aşa cum arată acum (foto 2), aşezământul nu mai este unul monahal, de credinţă şi nevoinţă, este un loc în care, pelerinul ajuns, musai va lăsa ceva bani. Nu i se va cere, va dărui el pentru că va deveni victima marketingului religios dezvoltat abil pentru aşa ceva. Sugerez noilor stăpâni ai locului, în sutană sau fără, să-şi
întregească recuzita religioasă şi cu ceva părticele cu pretenţia că provin de la sfânt. Corpul sfântului nu va putea fi adus niciodată pe post de moaşte pentru că, la Hozeva, unde se află, corpul este mumificat de aerul uscat al deşertului. Adus pe meleagurile natale, ar putrezi mediat şi imaginea sa de sfânt ar avea mult de suferit. Comerţul cu părticele este la fel de productiv financiar ca şi cel cu moaşte!
Cum arată acum locul în care s-a născut sfântul, se poate spune că s-a produs o minune a BOR. O minune menită să rotunjească veniturile Bisericii păstorită de bancherul patriarh Daniel.
Noile şi proaspetele investiţii sunt de ordinul milioanelor de lei. În condiţiile crizei energetice, a creşteri inflaţiei şi a scumpirii alimentelor, Biserica prosperă. Oare de unde o fi având atâţia bani?