În iarna anului 2005, în comuna Prăjeni se materializa una din cele mai frumoase iniţiative culturale: Punctul Muzeistic Etnografic local. Constituit la iniţiativa profesoarei de biologie Camelia Negri în fostul spaţiu al CONSUMCOOP-ului din localitate, micul muzeu etnografic a reuşit să adune, în numai câteva săptămâni, o mulţime de obiecte inedite, de o mare frumuseţe şi de o valoare culturală deosebită.
O parte dintre obiecte au fost cumpărate cu banii jos, altele au fost donate de persoane care nu mai umblaseră la lada de zestre a satului de zeci de ani, dar cele mai multe au fost descoperite şi scoase la lumină de entuziasta profesoară de prin dulapurile bunicilor, rudelor şi vecinilor.
O muncă asiduă a fost depusă de Camelia Negri în recondiţionarea, spălarea, curăţirea şi revopsirea obiectelor etnografice recuperate dar, în cele din urmă, efortul organizatoarei s-a materializat într-o expoziţie cum nu se mai văzuse prin zonă. După cum remarca la momentul inaugurării însăşi Dana Pietrariu, Directorul Direcţiei de Cultură Botoşani, rareori pe raza judeţului fuseseră adunate la un loc atâtea obiecte tradiţionale minunate, scoarţe şi lăicere, broderii şi prosoape, covoare şi obiecte de îmbrăcăminte, războaie de ţesut şi unelte necesare muncii agricole.
Inaugurat cu prilejul unei alte manifestări culturale uitate, Sărbătoarea Dragobetelui, micul muzeu etnografic a provocat senzaţie în epocă prin varietate şi frumuseţe, fiind prezentat publicului de televiziunile şi publicaţiile din judeţele Botoşani şi Iaşi.
Din păcate, din această frumoasă iniţiativă s-a ales praful, foştii proprietari ai CONSUMCOOP-ului vânzând spaţiul unui agent economic privat. Muzeul a fost desfiinţat, lucrurile adunate cu atâta trudă au fost introduse în saci şi depozitate într-o magazie şi astfel o altă iniţiativă frumoasă s-a dus pe Apa Sâmbetei.
Între timp, Camelia Negria devenit profesoară la Şcoala Generală din Copălău, comună care se arăta mai interesată de exponatele adunate, decât fosta sa localitate. Conform aprecierilor învăţătorului Ilie Ciobanu, nimeni altul decât tatăl Cameliei, profesoara încearcă să găsească, cu ajutorul administraţiei conduse de primarul Mihai Baltă, un nou spaţiu, destinat transformării în muzeu etnografic. Din păcate, lucrul este deosebit de greu, deoarece locaţii care să nu fi fost vândute sau închiriate nu există iar cei care mai deţin astfel de spaţii, mai degrabă preferă să le ţină goale, decât să le închirieze pe bani puţini sau să le concesioneze pentru exploatare culturală.
Deşi a trecut un an de când primarul Copălăului dădea şanse reînvierii muzeului, de atunci nu s-a întâmplat nimic. Doar că s-a construit o nouă primărie şi că spaţiile existente au fost redistribuite, pentru aşezământul cultural proiectat negăsindu-se nici o locaţie iar minunile vestimentare - şi nu numai - adunate cu atâta trudă, continuă să stea în sacii profesoarei Camelia Negri. (B.P.F.)