Atunci când aceia care le trec pragul sunt copii, ce umplu saloanele cu râsul lor zglobiu, momentele sunt şi mai fericite. Iar dacă micuţii aruncă în grabă un ,,Sărut mâna, bunică!”, pentru că aşa le-a spus Doamna la ore că e frumos să se adreseze atunci când oferă darul lor, ochii bătrâneilor se umplu de lacrimi. În singurătatea care le erodează şi mai mult sănătatea, aceşti oameni nefericiţi au visat clipe nesfârşite la îmbrăţişarea nepoţeilor pe care i-au aşteptat să vină pe lume, pierduţi însă acum pe meleaguri străine, prin ţările Occidentului, în vâltoarea luptei pentru existenţă.
În Ajunul sărbătorii de Moş Nicolae, două clase de elevi de la şcoala Nr.11 din Botoşani, clasele a IV-E şi a V-a C, au deschis porţile de fier ale unităţii de la Leorda, înarmaţi doar cu noţiuni teoretice legate de părinţii părăsiţi, de multe ori brutal, de către cei care ar trebui să le fie sprijin la bătrâneţe. Pentru acţiunea caritabilă, copiii şi părinţii au strâns bani cu o lună înainte. Cu aceştia au reuşit să facă zeci de pachete consistente cu fructe şi produse de patiserie, pe care le-au oferit alături de o îmbrăţişare ,,bunicilor”.
Fiecare copil a ţinut să aducă suplimentar conserve din cămara mamei, produse din peşte sau din carne. În timp ce împărţeau daruri, cei mici au croşetat cu glasurile lor colinde autentice ce vestesc Naşterea Domnului. Cadrele didactice, Rozalia Groza, Greta Cojocaru, Daniela Filip, Violeta Apostoaie, au pregătit două oale cu sarmale spre deliciul bătrâneilor şi nu au lipsit cozonacii tradiţionali. Tanti Domnica are 83 de ani şi este din Adăşeni.

Nu mai ştie câtă vreme a trecut de când a fost adusă la cămin, dar o roade dorul de copii. A trecut cu privirea peste darurile primite şi a vrut să-i îmbrăţişeze pe copilaşii ce s-au gândit la ea. În îmbrăţişarea lungă, lacrimile i s-au înnodat în barbă şi a mulţumit întruna. Nu pentru mâncare... recunoştinţa ei a fost pentru dragostea ce a primit-o pentru câteva clipe, ce a copleşit-o. Şi tanti Aculina tânjeşte după nepoţi. E din Călăraşi şi a rămas fără casă când într-o vară ploioasă inundaţiile i-au distrus locuinţa. I-a aşteptat pe cei mici în uşa camerei cu o farfuriuţă cu biscuiţi printre care a rătăcit două bombonele de mentă.
,, Haideţi în casă, la bunica. Luaţi un biscuit”, s-a bucurat bătrâna să vadă micii oaspeţi. Chiar dacă sunt mici, au învăţat o lecţie teribilă de viaţă şi mai ales au înţeles sensul adânc al poruncii ,,Cinsteşte pe mama şi pe tatăl tău”.
Roberto Bujor, un băieţel săritor, i-a îmbrăţişat pe toţi bunicii care i-au ieşit în cale. Unul din cazuri a reuşit să-l întristeze peste măsură şi a dau frâu liber câtorva lacrimi. ,, Mă întristează că au crescut copii şi i-au făcut mari şi acum să ajungă aşa…singuri şi părăsiţi. Eu nu-mi voi părăsi niciodată părinţii” a spus copilul. Şi Teodora Apostoaie, o fetiţă din clasa a cincea, a fost impresionată de drama bătrânilor.
,,Dacă nu voi putea să îi ajut nu ştiu de ce…îi oi duce la rude sau la cineva, dar nu la un cămin”, a spus micuţa. În drum spre casă, copiii au repetat o lecţie pe care au învăţat-o de la profesoara de religie, Rozalia Groza: ,, Aveţi grijă cum vă purtaţi cu copiii voştri , pentru că aşa se vor purta cu voi fiii voştri”. (Liliana Anuţei)