De ce pactul "celor 26" seamănă cu promisiunile unui alcoolic

Germania si-a castigat razboiul. Teoretic. Sa nu uitam ca daca era respectat vechiul tratat nu se ajungea aici. Am pus in locul unui tratat nerespectat unul mai drastic in speranta ca o sa fie respectat. Ce s-a schimbat? Nimic. Parca sunt promisiunile unui alcoolic.
Sa continuam. Se strang 200 de miliarde de la parati, se dau la FMI gratis ca sa le dea FMI cu dobanda inapoi paratilor. Se muta banii dintr-un buzunar in altul in speranta inmultirii lor. Comportament infantil.
Salvarea Euro era scopul. Se putea face daca erau lasati sa falimenteze cei care sunt falimentari, e Grecia solvabila acum? Nu! Dar Italia? Cu ce e mai credibil Euro de azi fata de Euro de ieri, practic, nu ideatic, practic nu s-a intamplat nimic. Sunt doar promisiuni.
Discursul politic de la Bruxelles este dedicat votantilor, nu "pietelor", indiferent ce inseamna "piete". Votantul este convins, poate, ca Euro a fost salvat, piata se uita la muribund, e mai rosu in obraji, are puls, chestii de astea, tehnice. Tehnic nu s-a schimbat nimic. Sa ne uitam la reactii sau la curs.
Nimic semnificativ. Pietele nu cred in promisiuni asa cum Moscova nu crede in lacrimi. Mai ales in cele facute de politicieni.
Exista o singura iesire pentru Euro, falimentul celor falimentari, restul e inflatie. Si sa va mai spun un lucru, deficitul structural e o chestie care are atatea definitii cati economisti intrebi. Nu modifici o Constitutie daca nu ai definitia clara a termenilor. Tot respectul pentru tarile care macar simuleaza interesul pentru vocea propriilor cetateni.
Agenţia de ştiri HotNews