Dupa multe dezbateri aprinse si controversate, in sfarsit avem curajul sa punem poate cea mai elementara intrebare, atunci cand vine vorba de cutii. Pentru ca cea mai importanta cutie din vietile noastre, cutia care nu poate fi evitata, ci doar interpretata, este sistemul de legi. Si inevitabil si intrebarea care se leaga de acest sistem. Este nevoie de cea mai elementara cutie in societate sau se poate trai si fara?
Legile, de cand exista ele, sunt acceptate de unii, negate de altii. Avand in vedere ca nu prea exista legi create de om si acceptate de toata lumea, caracterul arbitrar al acestora este intodeauna subiectul unor dezbateri aprinse. Insusi celebra zicala “justitia e oarba” e interpretata in mai multe feluri.
Un lucru este cert, la inceput legile nu erau create ca sa usureze viata cetatenilor. Primele legi, incepand cu legile lui Hammurabi, erau menite sa ofere o organizare mai buna a statului pentru conducatori. Desi nu erau obligatorii, aceste legi erau menite sa serveasca ca si ghid pentru societatea de atunci.
Contineau masuri organizatorice, economice si legi pentru viata de zi cu zi, bazata atat pe legile compensatiei din Mesopotamia antica, cat si pe legile tribale.
De atunci, diversi conducatori au creat diverse legi, erau menite, cel putin declarativ, sa aduca “ordine in societate”. Aceste legi au avut diverse origini si justificari. Unii leguitori sustineau ca au primit dreptul de la o divinitate sau alta, altii au mostenit dreptul de a conduce si a crea legi, in timp ce altii au leguit cu argumentul fortei, iar astazi se presupune ca legile reprezinta oglinda dorintelor noastre.
Pe acest subiect s-au irosit multe pagini. S-a spus ca oamenii sunt in esenta buni (Rousseau), dar si ca esenta noastra este una egoista, deci rea (Hobbes). S-au facut legi care au avut efecte bune si s-au facut legi arbitrare, care au cauzat multa suferinta.
Actul legislativ a fost folosit deseori de-a lungul istoriei pentru legitimarea unor lucruri de neacceptat de altfel. E de ajuns sa ne gandim, ca desi majoritatea regilor din europa teoretic se supuneau celor zece porunci, ei deseori foloseau exact religia ca si justificare pentru razboaie si alte acte greu de motivat.
In acelasi timp, multi oameni au reusit sa intre in istorie ignorand legile. Legile sunt create, respectate, iar dupa o vreme daramate. Cu metode mai mult sau mai putin pasnice. Nu prea exista tara in lume, care sa nu aiba macar o sarbatoare legata de vreo revolutie sau de schimbare radicala a sistemului. Insusi democratia a reprezentat in secolul XX daramarea unei traditii vechi si bine organizate.
O data cu “civilizarea” omului legile au inceput sa fie mai aproape de cetatean. Chiar daca majoritatea cetatenilor normali nu stiu decat o firimitura din legislatia stufoasa a unei tari democratice, este greu sa ne imaginam viata fara ele. Am inceput sa avem din ce in ce mai multe pretentii, sa ne cerem din ce in ce mai multe drepturi si sa ne asumam obligatii. Iar pentru toate acestea avem nevoie de legi.
Eu, cetatean simplu, habar n-am cate legi avem in acest moment in tara. Nici nu e de mirare, daca parlamentarii, intr-o goana spre vacanta de Craciun, sunt in stare sa voteze peste o suta de legi intr-o singura sedinta. Si asta nu e tot. Ca se mai voteaza legi la Bruxelles, se dau si Ordonante de Guvern, se iau hotarari in Consiliul Judetean si in Consiliul Local.
Si cate legi avem, atat de des se si incalca. Nu trebuie sa va vorbesc de cazuri celebre de incalcarea legii in fata televizoarelor de oameni la fel de celebri. Eu imi aduc aminte, cum un patron de fotbal urla la televizor la o zi dupa ce a incalcat Legea Electorala: “Sa vad ce poate sa-mi faca justitia din Romania”. Sa nu vorbim de legea fumatului in locurile publice, de aruncatul gunoaielor pe strada, de claxonat in orase sau de multe alte exemple.
Asa ca intrebarea isi are rostul. In ce masura avem nevoie de legi, ca o societate moderna sa functioneze?
Agenţia de presă HotNews