După cum se ştie, legislaţia specifică din învăţământ prevede atât drepturi ale cadrelor didactice, precum şi sancţiuni pentru aceia dintre ei care săvârşesc fapte nedemne de statutul dascălului. Horia Negrescu, inspector şcolar general în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean (IŞJ), este de părere că, din păcate, legislaţia stă mai rău în ceea ce priveşte nominalizarea acestor fapte. De asemenea, este neacoperită "zona gri" a atitudinilor şi comportamentelor fără a contraveni legalităţii care nu de puţine ori conduce la prejudicierea unor persoane, fie elevi, cadre didactice sau părinţi. Presa semnalează, din când în când, aspecte pe care le consideră incorecte.
La conducerile şcolilor, la inspectoratele şcolare, la Ministerul Educaţiei sau la alte instanţe, se primesc mereu sesizări de acest fel. În fine, între persoanele private se vehiculează permanent informaţii referitoare la acte negative ce pot fi atribuite şcolii, în general, sau unor cadre didactice, în particular. Or, în anumite cazuri, este foarte dificil a se lua o decizie atunci când fapta sau faptele incriminate nu sunt explicit nominalizate în vreun text de lege. În acest sistem ar trebui să funcţioneze o instanţă morală, un soi de colegiu de disciplină, o instanţă a breslei care să amendeze fapte incorecte sau nedemne, susţine Horia Negrescu. Printr-o asemenea instanţă, corpul didactic s-ar putea delimita de colegii care, prin atitudinile sau faptele lor, aduc blamul asupra întregului sistem. Instanţe de acest gen funcţionează mai mult sau mai puţin eficient în alte domenii de activitate şi este surprinzător că în sistemul de învăţământ, cu impactul şi importanţa sa socială, ele nu şi-au găsit un loc. Cred că acum, când sistemul de învăţământ suferă o reformă substanţială în domeniul calităţii, este momentul cel mai favorabil să ne punem problema unui demers în acest sens, a completat Negrescu. Întrebarea care se ridică este ce fapte anume şi pe baza căror coordonate ar trebui să judece o astfel de instanţă morală. Astfel ajungem la o esenţială problemă pe care am dorit să o ridic, şi anume realizarea unui cod deontologic a cadrelor didactice. Codul trebuie să cuprindă în structura sa cel puţin două categorii de teme - incompatibilitatea şi faptele sau atitudinile care nu sunt incriminate în lege, dar sunt considerate blamabile din punct de vedere etic, a mai subliniat inspectorul general. De exemplu, incompatibilităţile ar putea menţiona explicit dacă că este imoral ca un cadru didactic să-şi mediteze, contra cost, proprii elevi deşi, după ştiinţa mea, nu există vreun text de lege care să incrimineze o astfel de practică. În a doua categorie, un loc important trebuie să-l ocupe reglementarea raportului dintre elevi, părinţi şi cadre didactice. Desigur, problema este mult mai complexă decât ar părea la prima vedere, dar aceasta nu face mai puţin necesar un astfel de cod. Intenţia lui este ca, prin expunerea acestei probleme, să lanseze o nouă provocare la o dezbatere care, chiar dacă ar rămâne doar la acest nivel, ar putea contribui la clarificările necesare privind ceea ce suntem şi modul în care raportăm la ceilalţi. (Petronela MELENCIUC)