Cu alte cuvinte, dl Dodon şi dl Formuzal propun să legiferăm sfâşierea Moldovei de către Imperiul Rus în 1812 şi tranzacţia secretă dintre Stalin şi Hitler în 1939, prin care şi-au împărţit sferele de influenţă în Europa, şi Basarabia a fost trecută la URSS. Ar mai însemna să legiferăm propaganda comunistă sovietică mincinoasă despre o „limbă moldovenească independentă de limba română” şi despre faptul că în România şi RSSM locuiesc două popoare diferite.
Conform Constituţiei RM, art. 32 (1) „oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gîndirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvînt, imagine sau prin alt mijloc posibil”.
Excepţie sunt „contestarea şi defăimarea statului şi a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, precum şi alte manifestări ce atentează la regimul constituţional”. (3) Sintagma „contestarea şi defăimarea statului şi poporului” a fost introdusă de agrarieni împotriva unioniştilor, considerându-i mai periculoşi decât rasiştii, naziştii şi militariştii.
Sub presiunea organizaţiilor neguvernamentale naţionale, dar şi internaţionale, a Consiliului Europei şi UE, guvernul RM, prin hotărârea din 13 noiembrie 2007, a aprobat un proiect de lege pentru modificarea alin. (3) art. 32 din Constituţie, excluzând sintagma „contestarea şi defăimarea statului şi a poporului” ca fiind incompatibilă cu art.10 al Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, conform căreia „libertatea de exprimare... cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere”.
Curtea Constituţională a avizat negativ proiectul guvernului, considerând că „excluderea sintagmei respective are ca rezultat încălcarea dispoziţiilor constituţionale privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, diminuarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a garanţiilor acestora”.
O opinie separată a prezentat-o dl Victor Puşcaş. Din punctul său de vedere, conform DEX, cuvântul „a contesta” nu este sinonim cu cuvintele „a răsturna” sau „a doborî” prin violenţă puterea de stat, ci înseamnă „a dezminţi”, „a nega”, „a tăgădui”, „a protesta”, care se încadrează în limitele dreptului la libera exprimare fără a presupune acţiuni violente.
Iar noţiunea „a defăima”, fiind o parte componentă a libertăţii de exprimare, poate genera o interpretare şi mai largă, pentru că semnifică acţiunea de „a vorbi de rău pe cineva sau a vorbi rău despre ceva”, ceea ce permite interpretări, care, într-o societate democratică nu sunt admisibile nici ipotetic, scrie dl Puşcaş.
El invocă în legătură cu aceasta „principiul” expus de CEDO în cauza Saviţchi versus Moldova: „Dreptul la libertatea de exprimare este aplicabil nu numai „informaţiei” sau „ideilor”, care sînt primite favorabil sau sînt privite ca inofensive, sau ca o chestiune de indiferenţă, dar şi celor care ofensează, şochează sau deranjează statul sau orice parte a comunităţii”.
Dl Puşcaş face referire la constatările experţilor internaţionali în domeniu că „reieşind din conţinutul art.10 al CEDO, critica justă a statului sau acţiunile de schimbare a regimului constituţional prin metode democratice nu ar trebui să fie pedepsite. Redacţia în vigoare a alin. (3) art. 32 din Constituţie... lasă un domeniu prea restrîns pentru o discuţie sau critică rezonabilă”, scrie Puşcaş.
El consideră că din avizul CC „nu se poate înţelege cum critica sau protestul la adresa statului şi a poporului ar putea afecta caracterul suveran, independent şi unitar al statului. Nu se explică legătura cauzală dintre contestarea şi defăimarea statului şi a poporului şi diminuarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora”.
Din cele expuse până acum, putem trage concluzia că, dacă s-ar accepta propunerea lui Formuzal şi Dodon, cazul ar ajunge la CEDO şi RM va fi silită să anuleze legea respectivă. Unioniştii deşi contestă statul RM, nu cheamă la violenţă sau ură, ci la unire cu România, în mod democratic, legal şi constituţional. Este o idee obişnuită, care s-a făcut auzită pe parcursul anilor nu o singură dată, pe care, o accepţi sau nu, dar nu eşti în drept să o interzici. Şi cu atât mai mult să arunci cu pietre în cei care gândesc altfel. În sprijinul unirii s-a manifestat în RM de nenumărate ori, într-o formă sau alta. De ce le provoacă unora isterie abia acum? Numai Rogozin ştie....
Jurnal.md