Ca la carte
Nu pot să existe trei prim-miniştri, un stat nu poate funcţiona într-un asemenea mod. Experienţa României ne poate fi de folos. Ar fi bine ca dl Ghimpu să urmeze exemplul liderului liberal Crin Antonescu, care a declarat în aprilie 2012, la prima formare a unui guvern al Uniunii Social Liberale, că executivul României va avea un singur prim-ministru, iar miniştrii, liberali nu vor avea „dublă comandă”. „Să încercăm să facem şi noi în România lucrurile ca la carte”, a afirmat atunci liderul PNL, citat de Agerpres.
De ce nu am încerca şi noi în RM să facem lucrurile ca la carte? Pe de altă parte, în principiu, un prim-ministru nu are dreptul moral să respingă candidatul unui partid din Alianţă, doar din propriul hatâr, pentru a demonstra cine e „şeful”. Dacă dl Filat crede că autoritatea unui prim-ministru se manifestă astfel, lucrurile nu vor merge bine în AIE. El trebuie să prezinte motive serioase, convingătoare, pentru refuzul său.
Liderii unui partid aflat la guvernare sunt în drept să fie trataţi ca persoane responsabile, conştiente de consecinţele deciziilor lor. Ei reprezintă un anumit număr de votanţi şi, în ultimă instanţă, aceştia le vor da note aleşilor lor. Dacă PL consideră că Ion Ciobanu e bun de director la „Moldsilva”, de ce nu? N-au fost numite persoane din afara „sistemului” la MAI, la Ministerul Educaţiei?
Autonomia premierului
Dar şi premierul trebuie să fie tratat la fel, ca persoană conştientă şi responsabilă. La urma urmei, trebuie să se ţină cont şi de faptul că pentru Filat şi partidul său a votat un număr mult mai mare de alegători decât pentru PL şi PD, luate împreună. Nu e nevoie ca Ghimpu şi Lupu să-l tragă mereu de mânecă. Primul-ministru are dreptul la „autonomie”. Şi dacă se ajunge la demiterea unui ministru, trebuie să funcţioneze mecanismul stabilit de lege, nu preferinţele liderilor AIE. Răspunsul lui Nicolae Timofti a fost clar în acest sens: Constituţia este mai presus de hatârul unui lider de partid, şi Ghimpu, care e şi jurist, nu poate să nu înţeleagă acest lucru.
Dacă e nevoie, liderii AIE pot să revadă programul de guvernare, pentru a detaliza unele puncte, ca, ulterior, primul-ministru să aibă libertatea realizării acestora. Misiunea deputaţilor este ca guvernul să nu se abată de la programul adoptat de ei, dar şi să-i acorde sprijinul politic necesar pentru acţiunile care se înscriu în planul de guvernare. Aşa funcţionează guvernele de coaliţie în Europa. Astăzi, deputaţii PL şi PD se complac în rolul de opoziţie faţă de propriul guvern, respingând unele iniţiative judicioase (cum a fost, din punctul nostru de vedere, cea cu stabilirea unor amenzi pentru contrabandă, cu aplicarea închisorii în cazuri grave).
Selectarea cadrelor
Privitor la modul de selectare a cadrelor. Dl Ghimpu şi dl Lupu îi induc în eroare în mod premeditat (altfel ar trebui să credem că din ignoranţă) pe cetăţenii RM, atunci când condiţionează selectarea prin concurs a procurorului general cu selectarea prin concurs a ministrului de Interne, al Justiţiei etc. Funcţia de ministru este o funcţie politică, un ministru pleacă odată cu demisia guvernului, care se poate produce de câteva ori pe parcursul unui mandat parlamentar. Politica fiscală marchează fizionomia unui guvern, de aceea fiscul nu poate fi încredinţat decât unui adept.
Acesta este ministrul Finanţelor. Procurorul general, preşedintele Curţii de Conturi, al CEC, CCA, directorii CNA, CNI, ANRE ş.a. nu se schimbă ori de câte ori se schimbă guvernul, şi nu trebuie să fie persoane afiliate politic. Pentru însănătoşirea relaţiilor din cadrul AIE, pentru a elimina suspiciunea că procurorii sunt trimişii cuiva, procurorul general trebuie să fie ales prin concurs. (Dar nu aşa cum a fost selectat directorul CNA, care pare să caute corupţi doar în ministerele şi departamentele conduse de reprezentanţi ai PLDM.)
Modestia liderilor
În schimb, Consiliul AIE trebuie să rămână, nu ca un Birou Politic, ci ca un instrument de coordonare a acţiunilor, de aplanare a conflictelor. Oricum, orice decizie a Consiliului AIE nu poate avea decât statut de recomandare, necesitând a fi confirmată prin votul deputaţilor sau prin dispoziţiile sau decretele semnate de primul ministru sau preşedintele RM.
Filat trebuie să înţeleagă că un prim-ministru al unui guvern de coaliţie nu are libertatea să-şi etaleze „muşchii” ca prim-ministrul unui guvern monocolor. Şi omologii săi, Victor Ponta al României, David Cameron al Marii Britanii sau Angela Merkel a Germaniei sunt nevoiţi să ţină cont de partenerii de alianţă. Lupu şi Ghimpu, la rândul lor, trebuie să-şi accepte rolurile secundare, cel puţin până la viitoarele alegeri. Cultura politică presupune şi o anumită decenţă, o anumită „modestie”, nu se cuvine ca ei să-şi întindă picioarele mai mult decât le permite plapuma electorală.
Soldaţi ai partidului?
După iniţiativa promiţătoare a preşedintelui Nicolae Timofti, suntem în drept să aşteptăm unele acţiuni şi de la deputaţii PLDM, PD şi PL, care să demonstreze că nu sunt „piuliţe”, marionete la dispoziţia liderilor, ci reprezentanţi ai poporului, cetăţeni conştienţi de responsabilitatea şi rolul care le revine în acest moment critic pentru democraţia şi viitorul RM. Unele declaraţii (sau tăceri) ne dau această speranţă.
Altfel cu ce s-ar deosebi ei de deputaţii comunişti, care sunt prin definiţie nişte „soldaţi ai partidului”? Mizăm chiar pe o revoltă a deputaţilor AIE, dacă liderii nu vor fi capabili să-şi învingă trufia, ambiţiile şi resentimentele. Dacă Filat face jocul Moscovei, după cum afirmă Ghimpu, lucrul acesta poate fi descoperit foarte simplu: prin negocieri şi compromisuri.
Jurnal de Chisinau