Prima întrebare
Un ghinion cinegetic, la o vânătoare de mistreţi, poate schimba radical orientarea geostrategică a Republicii Moldova. Pare de necrezut, dar dacă ne amintim că o singură împuşcătură la Sarajevo a putut declanşa primul război mondial şi prăbuşirea a trei imperii…, de ce să ne mire că o împuşcătură – accidentală? – a unui vânător diletant, năuc poate îngropa viitorul european al RM?
Prima întrebare pe care vor trebui să şi-o pună cei de care depinde soarta AIE (inclusiv Vlad Filat) e cât adevăr, câte argumente şi câte „emoţii” se conţin în declaraţia premierului, pe cât de motivat a fost el să rupă acordul AIE. E vorba de un pas bine gândit, rodul unei analize profunde, obiective sau e efectul unui impuls de moment, al unei clipe de disperare, al unei improvizaţii febrile? A judecat în voie, pe îndelete sau în fugă, simţindu-se încolţit de „gonaşii” lui Plahotniuc? Răspunsul nu e clar.
Breşă în poziţia PLDM
Nu putem nega că în ultima vreme guvernul, miniştrii PLDM deveniseră ţinta unei campanii deşănţate, virulente „realizate prin aceleaşi metode, aceleaşi instituţii şi chiar aceleaşi persoane ca în perioada guvernării comuniste”.
Au existat „breşe” în poziţia PLDM – cea mai mare fiind pierderile enorme de la Banca de Economii, dar voluptatea şi energia cu care erau atacaţi membrii guvernului din partea PLDM şi Filat personal nu putea fi generată decât de o minte bolnavă, de o ură nestăvilită, de o sete de răzbunare soră cu nebunia. Cu implicarea personală a lui Marian Lupu, care îşi pusese masca făţarnică a unui împăciuitor, cu participarea complice a lui Mihai Ghimpu, se încerca de facto provocarea sentimentelor de panică printre deponenţii din RM.
Nici măcar un partid de opoziţie, darămite un partener de coaliţie, nu avea dreptul să se comporte în felul acesta. De data aceasta, PCRM a dat dovadă de mai multă reţinere, de mai multă raţiune decât PD.
Comenzi politice
Impresia e că se bătea în Filat pentru a-l descuraja pe Sergiu Mocanu. Există temei să credem că procurorii, CNA răspundeau la comenzile politice ale cuiva. Chiar şi în cazul Sandulachi, vulnerabil, trebuie să recunoaştem, din punct de vedere moral, procurorilor le-a luat peste jumătate de an ca să anunţe iniţierea unui dosar penal, de parcă ar fi aşteptat momentul potrivit. Acum putem înţelege de ce PD a tărăgănat reformarea Procuraturii, lăsând acest obiectiv pentru anul 2016.
Picătura care a umplut paharul
Unele idei, în special cele legate de relaţiile dintre primul-ministru şi miniştrii numiţi de PL şi PD, au fost exprimate şi în precedenta lui declaraţie, din vara anului 2011, împotriva „păpuşarului”. Nu este exclus că picătura care a umplut paharul răbdării şi l-a determinat să anunţe ieşirea din Alianţă să fi fost replica lui Ghimpu că nu-i treaba premierului pe cine îl va desemna PL la funcţia de director al Agenţiei „Moldsilva”. Subiectul resetării AIE şi al desfiinţării postului de prim-vicepreşedinte al Parlamentului nu se întâlnesc în discursul său, ceea ce pare întrucâtva ciudat.
Fără condiţii
Filat cere renegocierea acordului AIE, dar nu spune ce se va întâmpla dacă Lupu şi Ghimpu vor refuza să se atingă de acest document. Liderul PLDM nu pune de fapt condiţii, nu îl interesează nici măcar demisia lui Plahotniuc, socotind probabil că aceasta nu priveşte AIE. Dar, în afară de coborârea lui Plahotniuc în sală, cu ajutorul comuniştilor, ce îşi mai poate permite PLDM fără riscul de a se face vinovat de declanşarea alegerilor anticipate?
Mai nimic. Spaţiul său de manevră e foarte limitat. Un guvern minoritar poate fi o soluţie atractivă din punctul de vedere al confortului psihic, dar şi mai puţin funcţională decât în situaţia actuală, când Filat trebuie să împartă puterea cu Ghimpu şi Lupu. În cazul în care nu preferă s-o împartă, suicidar, cu Voronin.
AIE nu este egal cu Plahotniuc
Dar nici poziţiile PD şi PL nu sunt mai avantajoase. Se vor retrage ele de la guvernare, dacă PLDM votează împreună cu comuniştii demiterea lui Plahotniuc? Vor pune semnul egalităţii între AIE şi Plahotniuc, se vor arunca, la fel de suicidar, să-l acopere cu trupurile lor, vor sparge de dragul oligarhului digul alegerilor anticipate, după cum a lăsat să se înţeleagă Lupu, lansându-se în speculaţii publicistice despre şansele de semnare a acordului de asociere cu UE în această toamnă, evitând problemele ridicate de Filat. Orice s-ar spune, probleme în funcţionarea AIE există, chiar dacă ele pot fi văzute altfel decât le vede premierul. De ce nu s-ar rediscuta modul de numire a miniştrilor sau atribuţiile Consiliului AIE? AIE nu este egal cu Plahotniuc şi nu trebuie să fie sacrificat pentru el.
Poziţia PL
Ca şi în cazul cu demisia procurorului general, mult va depinde de poziţia PL, se va solidariza cu PD, cu Plahotniuc, înclinând balanţa în folosul oligarhiei, sau va încerca să caute o cale de mijloc, spre statul de drept, spre o guvernare mai bună. După ce în prima zi a tăcut înţelept, a doua zi Ghimpu şi-a ocupat, cuminte, locul lângă Lupu, repetând ideile sale mai vechi – o fi în criză de imaginaţie? – şi acuzându-l de toate relele pe Filat. Să nu aibă PLDM nici un pic de dreptate? De unde atâta suficienţă la Lupu şi Ghimpu?
Convieţuire dificilă
În general, şi Filat, şi Lupu cu Ghimpu nu pot să nu conştientizeze că criza politică actuală nu are soluţii radicale, decât alegeri anticipate, care se pot solda, în cel mai bun caz, cu aceleaşi rezultate ca acum doi ani şi ceva. Nici măcar retragerea lui Plahotniuc din funcţie, coborârea din prezidiu, nu poate fi considerată o soluţie radicală, căci nu rezolvă decât o problemă de percepţie. Cu acelaşi succes el poate „dirija” din umbră. Singurul ac pentru cojocul său e transparenţa, de care se teme ca duhurile rele de lumina zilei, după cum s-a văzut după vânătoarea din Pădurea Domnească.
Chiar dacă unii declară că PCRM nu mai are potenţialul electoral de mai înainte, alegerile anticipate ar fi o încercare riscantă, nesăbuită, în afară de faptul că ar torpila semnarea acordului de asociere cu UE. (În pofida scepticismului lui Lupu, acest obiectiv figurează în deciziile recente ale Consiliului European.
Traian Băsescu este informat mai bine în această privinţă decât liderul PD.) Nu rămâne decât calea discuţiilor „interminabile”, a înaintării pas cu pas, a convieţuirii politice dificile, dureroase, dar imposibil de evitat. Şi aici e rândul lui Nicolae Timofti să iasă în scenă. E momentul său.
Jurnal de Chisinau