Ultima frază, calificată de cotidianul francez Le Monde drept sibilinică, a fost inclusă în text la insistența Poloniei, și prezintă, într-o formă indirectă, sugestivă, ceea ce se numește „perspectiva europeană" pentru vecinul nostru de est, cu scopul de a încuraja forțele proeuropene din această țară.
E un pas înainte, dar unul dubitativ, care nu obligă Bruxelles-ul să deschidă în final ușa pentru ucraineni. De ce nu se spune clar că Ucraina va putea deveni membră a UE, când va fi pregătită? Din varii motive, interne și externe, ale UE. Ea ar fi putut adopta față de statele Parteneriatului Estic o strategie similară cu cea în cazul Turciei, monitorizând cu strictețe condițiile, care necesită zeci de ani pentru a fi îndeplinite, dar nu o face pentru că, cel puțin până acum, vedea altfel relația sa cu statele din apropierea Rusiei.
Insistența unor țări, a Poloniei și Suediei în primul rând, de a le oferi membrilor PE o „perspectivă europeană" se lovea de „zidul berlinez" al celora care considerau necesar să nu supere, să nu provoace Rusia, să țină cont de sensibilitatea ei față de orice proiecte occidentale ce includ noile state independente din spațiul post-sovietic.
S-a sperat, probabil, că reușita proiectului Parteneriatului Estic va fi mai mare, dacă vigilența Rusiei va fi înșelată și ea va crede că ușile UE nu se vor deschide pentru fostele republici sovietice din spațiul european. Acceptarea ca statele PE să facă parte din zona de comerț liber în cadrul CSI venea să confirme dezinteresul politic al UE față de pretinsa zonă de influență a Rusiei. Această strategie pare la prima vedere mai prudentă, mai eficientă decât cea propusă de Polonia și Suedia, dar nu a luat în calcul că Putin visa în taină la propriul proiect geostrategic, de refacere a URSS.
Moscova a simulat un timp nepăsarea, declarând că nu se împotrivește procesului de integrare europeană a „surorilor" sale mai mici, până în momentul când s-a ajuns la integrarea reală a acestor state în spațiul economic al UE, până când Bruxelles nu a declarat că apartenența la Uniunea vamală Rusia-Belarus-Kazahstan nu este compatibilă cu zona de liber schimb aprofundat și cuprinzător propus de UE. La rândul său, Rusia a anunțat că va închide piața sa pentru statele care vor semna acordul de liber schimb aprofundat și cuprinzător cu UE, invitându-le să adere la Uniunea Vamală.
Astfel, a izbucnit războiul geopolitic dintre UE și Rusia.
După ce Putin a reușit lovitura cu Ianukovici, Bruxelles încearcă să demonstreze că strategia de neacordare a perspectivei europene pentru Ucraina a fost corectă, că Moscova a câștigat doar o bătălie, nu și războiul. Totuși, din punct de vedere strategic, poziția Rusiei este mai avantajoasă decât poziția UE, căci ea luptă să mențină status quo, promițând reducerea prețului la gaze, în speranța că va reuși ulterior, prin influențarea alegerilor din Ucraina, Georgia și Republica Moldova să schimbe orientarea geostrategică a acestor state, pe când UE pune condiții greu de îndeplinit pentru semnarea acordurilor de asociere. Înghețarea relațiilor cu UE e mai simplu de obținut, și îi oferă Rusiei un spațiu de manevră și posibilități din cele mai diverse de presiune asupra statelor respective.
În Ucraina s-a recurs la amenințări economice și „mituirea" lui Ianukovici, iar acum, când balanța puterii se înclină spre opoziție, când în ajutorul UE a venit SUA, s-a ajuns și la amenințări militare. În Republica Moldova au fost puși în mișcare găgăuzii, pentru a destabiliza situația, a provoca temerea că integrarea europeană se poate solda cu un nou focar de instabilitate, cu scindarea Moldovei. În același scop, pentru a discredita Parteneriatul Estic, se acreditează ideea că Ucraina și Republica Moldova nu ar trebui puse în situația să aleagă între Rusia și UE, că e nevoie de o soluție care să țină cont de existența unor minorități care văd viitorul lor alături de Rusia.
Pe de altă parte, nici acum Bruxelles-ul nu are de gând să intre „într-un război al ofertelor cu Rusia", după cum s-a exprimat europarlamentarul britanic, raportorul în dosarul Acordului de Asociere UE-Republica Moldova, Graham Watson, considerând că statelor care doresc să urmeze cale europeană le revine sarcina să convingă populația de faptul că UE este preferabil Rusiei. UE le poate ajuta financiar și logistic în acest efort comunicațional.
Deși nu este naiv și înțelege că „Rusia încearcă să cumpere părți din Republica Moldova pentru a stopa procesul de integrare europeană", o parte a Bruxelles-ului mizează în continuare pe faptul că spre deosebire de Rusia, UE le oferă cetățenilor „o viață de libertate și prosperitate".
Supărat pe comportamentul lui Putin, care nu acceptă „concurența liberă" în vecinătatea sa, Bruxelles consideră necesară o „regândire a relațiilor" cu Rusia. Cum? Deocamdată, nu știe nimeni. Faptul că ultimul summit UE-Rusia a durat doar 3 ore, în loc de 2 zile, este expresia acestei supărări fără soluție. A unui impas. Cu toate astea, UE nu pare dispusă să recurgă la atuul său principal: oferirea calității de membru statelor PE, promițându-le, în afară de comerț liber, doar ridicarea vizelor. E de fapt un handicap acordat Rusiei. Ca și în sport, gestul respectiv ar trebui să reflecte superioritatea indiscutabilă, încrederea în forțele proprii din partea UE. Dar nu putem fi siguri de aceasta.
politicon.md
ce se întâmplă cu copiii lăsaţi să facă tot ce vor - de la prăbuşirea disciplinei în şcoli pana la suicid 
