Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Politică
Cultură
Economic
Fapt divers
Editorial
Administraţie
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu

1 EURO = 4.7440 lei
1 USD = 4.1547 lei


Număr accesări
Astăzi:
5458
De la 07 Ianuarie 2003
69978727

Numirea oraşului

  • 21 April 2006, 23:00
Botoşanii! De unde să vie numele oraşului şi al judeţului acestuia, unul dintre cele mai însemnate oraşe, şi unul dintre cele mai bogate judeţe ale Moldovei? În unele cărţi, scrise cu câteva decenii în urmă, pe când studiile filologice şi istorice erau, în ţara noastră, încă în faşă, au dat unii părerea că numele de „Botoşani” s-ar trage de la Batus-chan, Hanul Tătarilor, care în anul 1240 a prădat partea Europei de la Polonia până la Bulgaria, şi ale cărui hoarde s-au revărsat peste Transilvania şi Serbia, străbătând până la Silezia şi Croaţia. Ca să explice cum de a ajuns Batus-chan să-şi lege numele de această localitate, care, pe atunci, trebuie să fi fost un loc pustiu, sau cel mult un sătişor sărac şi umilit, se spune că Hanul fioros, neglijând oraşele întemeiate, în care s-ar fi mândrit să-şi împlânte steagul, şi-ar fi statornicit reşedinţa la Botoşani. Adevărul este că Botoşanii îşi trag numele de la Botăş, care din timpurile cele mai vechi va fi avut vreun rost prin meleagurile acestea. „Botăş e un nume care trebuie pus alături cu Bontăş, cu Motăş, cu Crasnăş, cu Hasnăş. Finala – ăş se adăugea la unele nume de oameni pentru a face nume nouă. Cele de mai sus vin de la bontea, Motea, Crasnea, Hasnea sau de la formele şi mai vechi: Bontul, Motul, etc. Botăş vine de la Botea sau Botul. E un nume care se află în toate părţile româneşti: în ţara Bârsei, în Banatul Timişean” (N.Iorga – Inscripţii Botoşănene, p.5, Bucureşti, 1905). Părerea D-lui Iorga este hotărâtoare. Numele familiei Botăş sau Botăşan este pomenit ]n documente foarte vechi. La 1487 Octombrie 16, Ştefan cel Mare cumpără câteva moşii pe care le dăruieşte Mitropoliei Romanului, şi în uricul de cumpărătură se zice aşa: „X… şi aşijderea veni înaintea noastră şi înaintea a noştri moldoveneşti boeri, Neagşa, fiica lui Băila de la Racova, nepoata lui Botăş, de a sa bună voie, de nime nevoită şi nici silită, şi vându a sa dreaptă ocină de la al său drept uric, un sat pe Moldova la Câmpul-Părâului, anume partea lui Botăş, unde fu moşul ei Botăş, însuşi Domniei Mele, pentru 60 zloţi tătărăşti, şi au plătit Domnia Mea, tot cei mai sus scrişi bani, 60 zloţi, la mâna Neagşei, fiicei lui Băila de la Racova, înaintea noastră şi înaintea a noştri boeri”. Familia Botăş este menţionată şi în documente posterioare, ca una din familiile alese ale Moldovei. Doamna lui Ieremia Movilă era fiica unui Botăşan, şi un frate al ei a fost pus în ţeapă de Ştefan Tomşa, care a domnit în Moldova între 1611 – 1615. Chiar în zilele noastre, un I. Botăş iscăleşte, la 11 iunie 1856, actul de adeziune a judeţului Dorohoi la programa Unirii. În altă parte a românismului, în Maramureş, de unde au descălecat multe familii în Moldova, un Botăş figurează printre românii de samă, din partea locului. La 29 august 1566, s-a dat o luptă crâncenă la Sighet, capitala Maramureşului, asediat de armatele Sultanului Suleiman, şi între vitejii care au căzut, luptând contra păgânilor, a fost şi Petre Botăş, comandantul pedestrimei maramureşene. De altfel, cea mai veche pecete, cunoscută până acum, a târgului Botoşani, care avea drept marcă un păun cu coada răsfirată, poartă inscripţia: „Pecetea tîrgu Botăş”, după cum se vede din o carte a târgoveţilor, cu data de 5 August 1670, în care se vorbeşte despre o judecată a vornicilor de Botoşani, Ghiorghiţă Logofătu şi Dumitraşco Visternicul, asupra unei pricini dintre Căldăruşă şi Apostol Traistă, pe un loc de casă din mijlocul târgului. Cu acest cuvânt, Botăş, este românesc, nu mai încape nici o îndoială, şi în limba moldovenească el înseamnă „viţă-de-vie sădită de un an”, care trebuie să aibă înrudire şi cu vorba butaş. „Botăş a fost strămoşul. De la el s-a început viaţa locuitorilor satului care s-a prefăcut mai târziu, destul de târziu, într-un târg. El cu ai lui a întemeiat acel sat. Aşezat într-un loc oarecare, departe şi de apa cea mare a Prutului, într-un ţinut care n-avea altă bogăţie decât a vitelor, ce găsau păşune înaltă şi grasă pe povârnişurile dealurilor de lut ce se întorlocă aici, - satul Botăşănilor nu făcea să se prevadă prin nimic un mare viitor. Dar unul din drumurile cele mari de negoţ ale Moldovei lui Bogdan Întemeietorul, lui Alexandru cel Bun şi lui Ştefan cel Mare, îl atingea” (N.Iorga). (Artur Gorovei – Monografia oraşului Botoşani)

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.

[ Comentarii (0)]


Mi-s dragi Botoşanii!
Ioan Rotundu
Mesaj - Constantin Conţac
Mesaj - Cristian Constantin Roman – prefect
Mesaj - Dorin Ciuştea - preşedinte PP Botoşani
Mesaj - David Şalgău - subprefect
Mesaj - Liviu Câmpanu - deputat PNL
Mesaj - Marcela Lozneanu - preşedinte PC Botoşani
Mesaj - Dumitru Codreanu - preşedinte PRM Botoşani
Mesaj - Radu Drăguş – deputat PD
Mesaj - Corneliu Furtună – preşedinte PPCD
Pecetea târgului
Încercări de aducere a apei în Botoşani
Ştiaţi că…
Biserica Sfântul Gheorghe din Botoşani
Atestarea
Ca sa te înnoieşti de Paşte am micşorat dobânda!
Încondeierea ouălor prin satele Botoşanilor
Din mitologia românească a Paştelui
Primarii oraşului Botoşani
24 aprilie 1915
O căsătorie în secolul 17-lea în Botoşani
ZILELE ORAŞULUI BOTOŞANI
Un prilej de revigorare spirituală
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă