De curând am prezentat cazul unui botoşănean, fost locatar al unui bloc de nefamilişti Condacia şi împrejurările în care acesta a ajuns un om al străzilor. Repunerea pe tapet a cazului Vasile Amariei a stârnit mânia şefilor de la Locativa. Aceştia l-au prezentat pe Amariei ca pe un boschetar de ultimă speţă. Recent am aflat câteva lucruri care arată că lucrurile nu sunt tocmai aşa cum le-au zugrăvit cei de la Locativa. Vasile Amariei a ajuns în stradă în 2004, după o perioadă de spitalizare. La întoarcere, în spaţiul său a găsit alţi chiriaşi puşi, zice-se, prin repartiţie a Primăriei Botoşani. Fostul şef de asociaţie, actual casier Locativa, Dan Coşuleanu a susţinut că a procedat corect, crezând că locatarul spitalizat şi-a abandonat locuinţa. Directorul Florinel Gornea declarase, în contradicţie puţin cu subalternul său, că Amariei era un om fără căpătâi, care trăia într-o mizerie cruntă. Nu mai amintim condiţiile dubioase în care aceştia şi-au făcut mendrele. În 2004, Vasile Amariei a fost internat la Spitalul Judeţean Mavromati. În fişa pacientului, medicii au consemnat, ca domiciliu, str. Griviţa nr. 1, bl. C 14, ap. 12. La adresa respectivă am găsit pe altcineva, Ilie Ursache(foto). Acesta ne-a spus că a cumpărat apartamentul respectiv de la Vasile Amariei, în anul 1996. Sigur că l-am cunoscut pe acest om, pentru că de la el am cumpărat apartamentul acesta. El mi l-a vândut mie cu 28 milioane lei, în 1996, bani pe care i-am achitat în două rate. Vasile mi-a spus atunci că intenţiona să-şi cumpere altă locuinţă la Râmnicu Sărat. Vă spun şi de ce acolo. Soţia lui era de loc de prin Poiana, Vorona. Aceasta, în anul respectiv, era măicuţă la o mănăstire din Râmnicu Sărat. Probabil de asta s-a dus şi Vasile acolo. Nu ştiu cum trăiau ei, sau cum au ajuns la divorţ. Auzisem după aceea că s-ar fi băgat şi el pe la o mănăstire pe acolo. Dar mai multe nu prea ştiu. Mi-amintesc bine că la vânzarea apartamentului era nevoie şi de semnătura soţiei lui Amariei. Aceasta a venit la semnat şi mi s-a părut atunci că se înţelegeau bine. Nu ştiu ce a fost între ei. Vasile era un om citit, deştept, aveai cu cine să stai la vorbă. Din câte am înţeles eu, a lucrat, pentru o vreme, prin finanţe pe la Suceava. Ce a făcut mai apoi nu mai ştiu. L-am văzut totuşi pe la începutul acestui an prin Hala de carne. Arăta ca vai de el, într-o stare aproape deplorabilă. Vasile are un semn pe faţă. Acum avea barbă. Se poate să nu fi fost el, având în vedere că nu m-a recunoscut. Nu ştiam despre problemele lui şi că a fost pe la Condacia, a declarat Ilie Ursache. Oare şefii de la Locativa vor spune şi despre aceste declaraţii că sunt baliverne? Ne îndoim. Dar nu ar fi exclus dacă avem în vedere că, prin ceea ce a făcut Coşuleanu, practic s-a pus în pielea lui Dumnezeu care singur poate decide soarta creaţiei sale. Dar cum şeful ceresc este binele prin excelenţă şi perfecţiunea absolută, rezultă că Dan Coşuleanu a făcut jocul unui alt fel de şef, mai cătrănit decât Gornea, rostogolit cândva din absida moralei creştineşti. Să dea Domnul să nu fie aşa şi nimeni să nu le calce pe urme. Ar fi păcat pentru proclamata noastră condiţie umană de fiinţe cu suflet. (Marian MOROŞAN)
Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea,
multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.