În circumscripţia teritorială a fiecărei judecătorii îşi desfăşoară activitatea executori judecătoreşti. Potrivit legii, la serviciile executorilor se apelează ori de câte ori urmează să fie pus în executare vreun titlu executoriu. Deşi, în prezent, numărul titlurilor executorii a crescut considerabil, realizarea efectivă a obligaţiei este lăsată de legiuitor la aprecierea debitorului, forţa de coerciţie a statului fiind limitată datorită numărului nu foarte mare al executărilor judecătoreşti. De regulă, executorii autorizaţi îşi aduc contribuţia la finalizarea procesului civil, ei fiind cei care constrâng debitorii să execute prestaţia la care i-a obligat instanţa. Atunci când se refuză executarea unei obligaţii, legea oferă posibilitatea apelării la executare silită. Are atribuţii de acest fel executorul, el fiind investit cu îndeplinirea unui serviciu de interes public, prin intermediul acestuia asigurându-se realizarea de către debitor a unui drept recunoscut prin hotărâre de către o instanţă sau prin orice alt titlu executoriu. Debitorul este constrâns prin intermediul executorului, atunci când din atitudinea lui reiese că nu intenţionează să stingă obligaţia. În afară de punerea în executare a dispoziţiilor civile, executorii judecătoreşti pot notifica acte judiciare sau extrajudiciare, pot comunica acte de procedură. Între executori se pot naşte conflicte de competenţă, de soluţionarea acestora ocupându-se instanţele judecătoreşti. (Dumitriţa AILOAE)