…”Taina existenţei umane nu stă în a trăi ci în a şti pentru ce trăieşti.” (Nicolae Iorga)
Motto ab initio:
… Orizonturi fără capăt, tainice deziderate,
Infinituri de secvenţe şi ecouri de eresuri…
Strâng asimetrii de forme din olimpuri erodate,
În metafore şi vorbe spuse cu subînţelesuri.
Cu euforii trăite din tot sufletul, intense,
Nostalgii nevindecate, printre lungi itinerarii,
Îmi aduc agonizante revelaţii- recompense:
Ipoteze- idealuri... scoici şi alge în acvarii...
(I)
Odiseea omenirii, drumul vieţii şi al morţii…
O misivă pe formatul unui antic mesager-
Un “mamut” printre creaţii, epopee de proporţii-
Lung traseu prin era veche, Odiseea lui Homer.
...Sedimente din vechime. Mă opresc asupra lor...
Artefacte sau imagini, scrieri vechi cu hieroglife,
Autentice tratate cu mesaje ce nu mor,
Cărţi de mult, originale, pergamente apocrife.
...S-a distrus biblioteca plină ochi cu amintiri,
Nu găsesc nici o dovadă, toate s-au pierdut în vânt…
A rămas nelămurită şi ascunsă de priviri
O obsesie străveche- taina vieţii pe pământ...
...Nu cunoaştem timpul zero şi nici punctul de plecare-
Stelele din bezna nopţii nici nu poţi să le enumeri-
Ne lipseşte temelia pe nisipuri mişcătoare,
Ne privim unii pe alţii, însă ridicăm din umeri…
…Mintea noastră nu acceptă- suntem chiar din întâmplare,
Apăruţi pe o planetă printr-o tragere la sorţi,
Cum, de unde, când aceasta, fără să avem chemare
Am venit noi, omenirea... şi cei vii dar şi cei morţi?
…Vase, arme şi unelte- ne-au rămas munţi de vestigii
-
De la semnele din peşteri până la tăbliţe scrise,
Despre mersul şi geneza numeroaselor litigii,
Multe şi nenumărate, de istorie prescrise…
…Un trecut cuprins de neguri peste care curge timpul…
Ţara zărilor senine... cheiuri, diguri, estacade,
Lanţuri, ancore, parâme… când am părăsit Olimpul,
S-au închis porţi de ecluze- netrecute baricade.
...O redută intrigantă- stăvilar spre înapoi,
Netrecută barieră ce nu face compromisuri,
Ne-a legat prin gravitaţii de Pământul-muşuroi,
Locul unde mor speranţe şi trăim secvenţe-visuri...
...Ne întoarcem printre vremuri, cu privirea îndărăt,
Pentru câteva momente, facem o retrospectivă,
Către lumile pierdute, undeva în urmă, hăt,
Fără întrebări de genul: voturi pentru, împotrivă?
...Traiectoria terestră, de la…unde către…unde ?
Ştiu că aşteptaţi aceasta : cine suntem şi ce vrem,
Întrebării, da, îndată, nu mă tem, îi voi răspunde.
Că voi fi citit în grabă…de aceasta, da, mă tem!
.......................................................................................
(Va continua)
N.R. – Începând cu acest număr publicăm creaţia poetului botoşănean intitulată Odiseea omenirii. Facem acest lucru pentru ca cititorii să poată decide dacă autorul merită titlul de pot, pentru că alţi confraţi i-au contestat orice merit în acest domeniu, considerându-l un farsor.