Am plătit tribut de sânge, de comori şi de averi,
Ne-am format nenumărate stiluri de arhitectură,
Înălţând cu multă trudă, deseori peste puteri,
Remarcabile relicve, punţi de artă şi cultură…
Mă opresc- scurtă privire- doar la şapte dintre toate,
Or fi multe sau puţine? Cine ar putea, ar spune!
Unanim recunoscute- nişte megaunicate,
Fiecare dintre ele “botezată” ca “minune”.
Marea piramidă Kheops. Mega-hobby faraonic.
Un cavou în compania Sfinxului compatriot.
«Veacuri ? Patruzeci. Mai bine!…(un citat napoleonic)…
De istorii.” E descrisă de bătrânul Herodot.
Babilonul, capitala suspendatelor grădini,
Construite de Nabucco. Sau de Ninus?Împăraţi.
Amfiteatru de terase. Flori, verdeaţă şi smochini.
S-au pierdut cu Turnul Babel. Au fost perşii vinovaţi?
Templul zeiţei Diana sau Artemis din Efes,
Ars, distrus de Herostrate, cel cu mintea...“sclipitoare”.
Înălţarea şi căderea. Nume pomenite des...
Adrian şi Alexandru, ambii denumiţi “cel Mare”.
Halicarnas- monumentul, denumit mausoleu,
După Mausol, satrapul- un guvernator persan,
O relicvă de imperiu la sfârşit de apogeu.
Templul funerar dispare. Inculpatul? Subteran.
Fildeş. Ornament din aur. Zeus aşezat pe tron.
Capodoperă marcantă a arhaicei Elade,
Ridicată spre cinstirea zeului amfitrion,
Într-un sanctuar pe locul primelor olimpiade
.
Farul- un altar lui Zeus. Alţii spun: Poseidon.
Flăcări. Marmoră. Gigantic. Turn- simbol de filmotecă.
Ctitorit de «luminatul» Alexandru Macedon,
... Alexandria. Egiptul... Un oraş- bibliotecă.
Marele colos din Rhodos, uriaş din bronz şi fier,
Helios (poate, Apollo!), zeul Soarelui la greci,
Ca Statuia Libertăţii se înalţă către cer.
Precum farul- un cutremur i-a adus somnul de veci.
Kheops, Zeus cu Diana…şi Colosul, nişte zei,
Halicarnas, Babilonul, “monştri sacri” cu blazon,
Farul egiptean e capul “marii hidre”... zi-i cum vrei,
“Piramidei” din vechime având baza-hexagon...
……………………………………………………<[>….
(XII)
Mai recent, în vremea noastră, ne oprim din nou la şapte,
Cam la fel de cunoscute cum sunt cele de mai sus,
Incredibile creaţii, nişte candele în noapte,
Vârfuri de perfecţiune- nu mai e nimic de spus…
Şarpele cel emblematic, Zidul mare chinezesc,
O şosea- drum al mătăsii- având rol de apărare,
Lung de mii de kilometri, un proiect împărătesc,
Stavilă pentru nomazii ce veneau în număr mare.
Vechiul sit arheologic Petra, lângă Marea Moartă,
Un oraş săpat în piatră, urmărind valea adâncă.
… Fuga din Egipt, exodul, Moise răsfăţat de soartă...
Locul unde, cu toiagul, a scos apă dintr-o stâncă.
Macchu Pichu, fortăreaţa într-un vârf înalt de munte,
Labirintul din pădurea Anzilor peruvieni,
Locuri stranii părăsite… nu cunoaştem amănunte,
Edificii cu mistere, inca, amerindieni...
Cichen Itza, Yucatanul, situat în sud de Mexic…
… Calendarele precise şi construcţii fără seamăn.
… Codexuri, astronomie cu imagini-semne-lexic.
… Maya, precolumbienii – pentru inca… frate geamăn.
Colloseumul-arena, amfiteatrul flavian,
“Lac” imens cu multe trepte, cu intrări şi balustrade,
Amintind gladiatorii- sclavi imperiului roman,
O elipsă de proporţii cu ferestre şi arcade.
Taj Mahal- mausoleum. Un complex nepământean.
Scump mormânt-bijuterie, «cizelat» de R. Tagore.
Nordul Indiei. La Agra. Un mogul megaloman.
“Lacrimă pe faţa vremii”… cu obiecţiuni majore!
E statuia de la Rio sau Cristos Mântuitorul,
Pe tot globul cunoscută, monument-celebritate...
În prezent, mai multe replici ne prezintă Salvatorul,
Stând cu braţele deschise spre un cer-eternitate.
Mai rămân nenumărate rămăşiţe din imperii…
Nazca- nişte linii stranii şi Oraşul interzis,
Capetele din Pacific... Stonenhenge- «masa tăcerii»,
Turnul Eiffel sau al Londrei, panoramice de vis…
Templul indian de aur, catedrala Pieţei Roşii,
Basilica Sfântul Petru…îmi continui «cartoteca»,
Partenonul, turnul Pisei... strâmb ni l-au lăsat strămoşii…
Gemenii…New-York, Petronas şi moscheea de la Mecca…
.................................................................................................
N.R. – Începând cu acest număr publicăm creaţia poetului botoşănean intitulată Odiseea omenirii. Facem acest lucru pentru ca cititorii să poată decide dacă autorul merită titlul de pot, pentru că alţi confraţi i-au contestat orice merit în acest domeniu, considerându-l un farsor.