Răsfoiesc “Minuni pe Terra”... şaptele miraculos...
De păcate capitale sau pitici demult pierduţi...
...Şapte vârste… («Will», se poate?)... cu parcurs spectaculos,
Alţii, despre şapte ceruri... noi vorbim despre virtuţi...
Cifră cu puteri aparte (?)... vreţi dovezi ca sfântul Toma?
Numărul de continente, de culori din curcubeu,
Zilele din săptămână sau colinele din Roma,
Braţele de la menoră... şapte e un număr greu!
Legănându-se pe vise duse mult către extreme,
Lumile de altădată- rase, neamuri şi popoare,
Sub povara de milenii şi-au luat un loc prin vreme..
.
Temerară de tot este scurta lor enumerare!
Printre stele, ce e omul? Mic reper neînsemnat,
Izolat precum Crusoe pe o insulă pustie,
Peste formele de viaţă e un cap încoronat,
Multe lucruri le cunoaşte…omul, multe nu le ştie...
Fir de floare sub torente de iubire sau durere-
Exemplar din populaţii de «albine» sau «furnici»-
Sub “perdelele” de teamă sau beţie de putere,
Ce trăiesc în urbi gigante sau cătune- sate mici…
Trăsături ereditare procreează precedente,
Cu asemănări cu carul dar şi multe discrepanţe…
Mod de viată, piele, gusturi, iris, ADN, amprente,
Viaţa - magic fir de abur, corpul- chimice substanţe…
Paria printre planete, fără acte şi dovezi,
Deportat din altă lume, o spun asta cu temei,
Omul e un fir de iarbă ce dispare sub zăpezi-
Un secret păstrat sub cheie- după bunul obicei…
Voi reţine trei citate- nişte pete de culoare…
«Omul e un scop în sine.»… Kant, estet idealist,
Blaise Pascal a spus aceasta: «Suntem trestii gânditoare...»
Iar Descartes... adânci cuvinte!... : “Iată, cuget, deci exist!”
Coborât în derizoriu sau urcat pe culmi de slavă-
Fascinant chestionarul- sursa vieţii pe planetă.
Pentru cel în floarea vârstei sau îmbătrânit- epavă,
Rar sau des, la intervale, ca scenariu se repetă.
Neştiindu-mi viitorul, nici trecutul foarte bine,
Nu mă văd «Singur pe lume»- cunoscut roman francez,
Cred în omul-trinitate- nu mă ascultaţi pe mine!
Pot greşi, mai mult ca asta, am şi dreptul să visez…
........................................................................................
N.R. – Începând cu acest număr publicăm creaţia poetului botoşănean intitulată Odiseea omenirii. Facem acest lucru pentru ca cititorii să poată decide dacă autorul merită titlul de pot, pentru că alţi confraţi i-au contestat orice merit în acest domeniu, considerându-l un farsor.