Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Politică
Cultură
Infracţiuni
Anunţuri
Economic
Fapt divers
Editorial
Învăţământ
Sănătate
Sport
Administraţie
Ştiri agenţii
Horoscop
Umor
Reportaje
Pamflet
Mediu
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu

1 EURO = 4.7788 lei
1 USD = 4.3105 lei


Număr accesări
Astăzi:
9926
De la 07 Ianuarie 2003
73249553

Omul care aduce laptele

  • 14 April 2010, 23:00
„Dii, Fetiţa, hai că ne aşteaptă Marinică să aducem laptele”, îndeamnă omul iapa ţintată, copiată parcă de pe revistă. Astea sunt primele cuvinte pe care le rosteşte, în fiecare zi, Nicu Alexei din Dealu Mare, o suburbie a Dorohoiului. Nicu şi Mariţa Alexei sunt vedete locale. Izolaţi pe imaş, într-o casă ascunsă de stoguri imense, marginalizaţi de oamenii din sat invidioşi pe hărnicia lor, oamenii aceştia simpli duc un trai nevoiaş, trăind pentru alţii mai mult decât pentru sine. Duc lapte la bebeluşii din Dorohoi, iar banii câştigaţi îi dau în mare parte pe îngrijirea celor 16 vite din bătătură, cu care umplu toloaca din apropiere.

„Trece lăptăreasa. Vine laptele...”
Oameni cu frica de Dumnezeu, au hrănit sute de copii dorohoieni în decurs de peste 30 de ani. „Am 30 de ani de când duc lapte, am locurile mele, am băieţi învăţaţi de acum, copiii de acum 30 de ani acum sunt oameni mari, crescuţi cu lapte de la vacile mele”, se mândreşte moş Nicu.
Istoria lăptarilor din Dorohoi începe în perioada în care cozile la lapte erau interminabile, când oamenii se trezeau la două dimineaţă să prindă rând, pentru a-şi hrăni bebeluşii. Comenzile se înmulţeau cu repeziciune, iar moş Nicu nu mai făcea faţă pe jos, cărând sticlele de lapte cu sacoşa cu „baieri” largi. Ingenios din fire, într-o iarnă a gândit proiectul unui docar, o trăsurică uşoară, cu patru locuri şi două uşi şi cu coviltir.
„Am lucrat câteva luni la ea, într-o iarnă am făcut-o. M-am refugiat în şopru şi încetişor am început să construiesc. Terminam treaba la vite şi mă apucam de construit. Am pus o baterie de Dacie, care alimentează farurile, are frână, claxon. Şi căruţa tot de mine e făcută. Am avut şi docar cu două locuri, dar are doar două roţi, de la un timp ai probleme cu spatele, te dor rinichii, de cât merge calul la trap. Am şi coviltir la dânsa, dar am scos-o acum. Cu căruţa greu mă mişc, de exemplu, dacă mă duc aşa pe stradă, în oraş, nu pot întoarce, e aglomerat, maşini, dar cu asta mă bag oriunde, mai ales cu codul nou rutier”, a spus nea Nicu. Au început cu şase vaci şi 120 de oi.
Numărul mare de abonaţi de pe vremea fostului regim i-a determinat pe soţii Alexei să schimbe mioarele, pe vite. „Am avut 120 de oi şi 6 vite, apoi am vândut oile şi am mai cumpărat vaci şi am mai crescut viţei. Acum avem 16 vite, toloaca plină. Sunt atâţia ani de zile de când ne trezim la 4 dimineaţă. Avem 20 de hectare de iarbă, din care mare parte închiriat. Şase hectare am pământul meu. Un milion 200 de cosit iarba. Înainte găseai să cosească iarba, acum îs puturoşi, iaca fug din ţară, să muncească la străini. Acum dacă pui un băiat de 20 de ani chiar să cosească habar nu are. Dacă îl pui să bată o coasă nu ştie să o bată, pentru că nu s-au ocupat, chiar dacă au crescut pe prispă la ţară. Este câte unul care coseşte şi îl cunosc după cum ascute cu cutea dacă ştie ce face sau nu”, a spus moş Nicu.
În fiecare dimineaţă, tabietul oamenilor din Dealu Mare începe din grajd la patru dimineaţă. Încetişor, tăcuţi, fără nici o vorbă, soţii Alexei mână vitele la un kilometru depărtare de casă. Sunt iute priponite, pentru că bebeluşii abonaţii nu pot aştepta. Sticlele cu lapte călduţ sunt rânduite în docar. Moş Nicu înhamă tacticos calul credincios, care este obişnuit să aştepte supus în faţa blocurilor până când el sau tanti Mariţa urcă la un abonat sau altul.
„Nu pot să fiu la aceeaşi oră la toţi, dar mă încadrez în timp, că omul are nevoie dimineaţă”, spune şi tanti Mariţa, care trece mândră prin oraş. „Săru' mîna, mamaie”, îşi scot pălăria dorohoienii, recunoscători pentru perioada în care au fost scutiţi de cozile la lapte. Femeia răspunde discret, ţinând vârtos hăţurile, atentă la regulile de circulaţie. Cu toate că circulaţia căruţelor este interzisă pe bulevardul din oraş, docarul trece nestingherit.
„Ei, mai sunt poliţişti care spun că am trecut pe roşu, că nu am semnalizat. Dar eu ştiu! Mă iau la mişto. Eu ştiu regulile de circulaţie, până şi Codul Rutier. Nu am citit nicăieri, dar am întrebat pe unul pe altul, pe domn poliţai...”, a spus jovial tanti Mariţa. Viaţa oamenilor nu au fost uşoară. Cu banii obţinuţi pe lapte, nu au ridicat palate. Au crescut cinci copiii, iar acum ajută şase nepoţi. Au rămas singuri pentru că au plecat în Italia, la îngrijit bătrâni. Bătrânul a avut două „infracturi”, vârsta îl cam apasă la cei 76 de ani, dar nu se lasă.
„Multă lume se uită cu ochi răi şi îmi spun să dau vacile, ce îmi trebuie dacă îs cu inima şi suntem bolnavi. Dar ce fac cu abonaţii care mă aşteaptă? Copiii au plecat în Italia să muncească, la îngrijit bătrâni, şi am rămas fără sprijin. De două ori am fost mort şi m-o înviat, totul de la muncă mi se trage. Că am muncit mult în viaţă. Acum oamenii s-au schimbat. Umblă prin ţări străine, vine şi se dă fanteziu că are parale, dar eu nu prea văd realizări la mulţi dintre ei. Vin acasă şi stau câte două săptămâni, şi de banii care i-o câştigat încolo dau câte două bairame de turbă haita, cu mâncare, băutură şi strigături şi pleacă înapoi că dacă nu mai are bani... Înainte domnul doctor spunea: Săru'mâna, tanti Catincă, da' acum tanti Catinca zice: Săru'mîna, domnul doctor, şi răspunsul vine cu întârziere”, a spus cu obidă bătrânul Alexei.
Omul oftează din greu comentând ştirile de la televizor legate de secetă. „Este bun aşa cu culturile. Am prins timp de secetă, şi vă spun că nu aşa arată seceta, este jale, mai bine ferească Dumnezeu. Acum, mulţumim lui Dumnezeu. De mic copil am fost năcăjit, am rămas de 5 ani fără tată şi m-am hrănit cu greu. Eu ştiu ce înseamnă”, a spus nea Nicu Alexei.
Oamenii din Dealu Mare, săteni simpli, cu frică de Dumnezeu, oferă o lecţie de viaţă incredibilă. Munca înnobilează omul, este deviza lor. Trudesc pentru alţii, trudesc pentru că iubesc animalele. O umbră de tristeţe trece pe chip, când se gândesc la abonaţii din oraş: „Le ducem în continuare lapte. Până când va cădea unul dintre noi doi...”. ( Lavinia Preda)


Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Horoscop
Bancul zilei: Olteanul şi Oltcit-ul
Pompieri pentru o zi
Găselniţa Guvernului Boc cu impozitul forfetar nu atacă evaziunea fiscală
Comerţ cu certificatele de emisii de dioxid de carbon prin negociere directă
Românul şi studiul intens
Ajutorul acordat Greciei ar putea ajunge la 90 miliarde euro
Lucian Bute promite un meci mare: Îmi voi păstra centura de campion
Un subiect de reflecţie: adopţiile internaţionale
Aproape 20.000 firme şi-au suspendat activitatea în primul trimestru al anului
Legea Educaţiei, promovează două trasee:
emigrare sau reîntoarcerea la activităţi agricole
Presa face mişto din Biserică sau invers?!
Un alt deputat PSD a fugit la independenţi
Angajaţii aflaţi în concediu medical vor putea fi verificaţi la domiciliu
numărul zilelor de concediu medical va fi redus de la 45 la 30
Fenomenul social-democraţiei româneşti
Ioan Rotundu
Micuţii de pe Grădiniţa 4 învaţă ce este E.ON
Azi, judecătorii se pronunţă asupra deciziei de suspendare a firmei Sanomed
Primarul Cătălin Flutur încurajează acţiunea prefectului
în ce priveşte verificarea certificatelor de producător
Soră violată de fratele beat
Bolnavii întemniţaţi la domiciliu şi chestionaţi ca la fosta Securitate
angajatorii, în loc să se ocupe de afacere se vor ocupa de birocraţie certificatul medical va putea fi anulat fără vreo pisibilitate de contestare din partea bolnavului
Mai mulţi bani pentru învăţământul liceal vocaţional
Medicii se simt terorizaţi ca să nu mai elibereze certificate medicale
Dihonie în privinţa majorării salariilor la bugetari
Dihonie în privinţa majorării salariilor la bugetari
COMUNICAT de presă „Vivat Veselia” Botoşani
Omul care se luptă cu sistemul, fără să-l poată învinge
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă