Satul sa tot incaseze de la opozitie, de la sindicate, de la presa mogulizata, fara un gram de recunostinta pentru rolul de incasator in vremurile astea de restriste, PD-L a schimbat foaia. Nu mai vrea sa joace acest rol, fara legile-instrumente de modernizare a societatii romanesti: Legea pensiilor, Legea salarizarii unice, Legea educatiei, Legea accelerarii proceselor in justitie.
Vrea „totul sau nimic”!
Si atunci, ce-i zice opozitiei? Ori jucati dupa regulile noastre, ori veniti voi si dati oamenilor salarii si pensii, mancare si caldura, ca tot suntem in prag de iarna. Nu dati doar din gura, criticand actuala conducere. Blocand Parlamentul prin neparticipare la sedintele sale.
Zis si facut. Dupa discutia de luni de la Cotroceni, guvernul Boc a iesit la atac. A anuntat ca isi asuma raspunderea pe legea educatiei. Probabil a contat si santajul UDMR, dar bataia asumarii e mult mai lunga. Ofera opozitiei sansa de a veni la putere, daca tine cu tot dinandinsul. Cativa tradatori din arcul guvernamental s-or gasi. Cu ocazia asta testeaza si sustinerea coalitiei in Parlament. Adica, ori jucam asa cum vrem noi, cu legile propuse de noi, ori veniti voi, opozitia si vedeti cum va descurcati.
Ce haz are puterea fara bani? Niciunul. Nu se mai uita clientela la tine, nici sponsorii, ca n-ai bani pentru contracte grase. Mai grav, te injura toti, nu poti sa faci o vizita de lucru, ceva, ca se iau gospodinele de tine in piata, mai intra unele in greva foamei, vai si amar.
Si cand vine ziua de salarii si pensii iesi in piata bancara si te caciulesti sa imprumuti bani. Iar cand frigul iernii va inchide scoli si spitale, atunci sa vezi injuraturi.
De ce sa nu stea PD-L doi ani opozitie, sa vada lumea ce capacitati sunt imberbii Ponta si Antonescu, cum stiu ei sa scoata bani din piatra seaca a evaziunii. In vremurile astea tulburi si pe uscaciunea asta financiara, cel mai bine e sa injuri din tribuna opozitiei.
Iar cand vin alegerile in 2012, sa zica alegatorii care sunt aia incapabili si care capabili.
Momeala e greu sa nu fie inghitita. Blocajul in Parlament este aproape total. Nu se mai tin sedintele la Camera Deputatilor, nu exista dialogul firesc si necesar intre putere si opozitie. Iar parlamentarii opozitiei au si ei dreptatea lor, cand afirma ca sunt tinuti pe post de „papagali” de catre actuala putere. Inclusiv prin anuntata asumare a raspunderii pe legi organice, extrem de importante. Lucrurile au degenerat intr-o masura atat de mare, incat nu-ti ramane decat sa accepti ca asa nu mai merge si o iesire trebuie gasita. Cine este vinovatul principal aproape ca nu mai are importanta. Va judeca electoratul la alegeri.
Cinica socoteala, dar probabil puterii i-a ajuns cutitul al os. Si sa lasi tara de izbeliste intr-un astfel de context, tot iresponsabilitate se cheama. Toata lumea le cere sa faca din economie bici, cand in afara de Loganuri si ceva produse Nokia, nu prea avem ce vinde. Produse si servicii serioase, cu valoare adaugata mare. Din ce sa faci atunci bani la buget? Cum sa creeze statul locuri de munca, ca nu mai este agent economic, ca in comunism? Ca le-a lasat Tariceanu o gaura cat sacul de mare.
Se aud tot mai multe voci care striga ca e treaba guvernului sa „dea” salarii, pensii, mancare si caldura. Unde-i cazul si tigari si bautura. Asta ne invata opozitia mereu. Nu ca fiecare trebuie sa lupte sa-si procure cele necesare traiului, inclusiv in piata muncii extinsa a Uniunii Europene.
Opozitia are ocazia acum sa-si tina promisiunile. Cel putin dupa declaratiile din ultimul timp, Ponta si Antonescu doresc sa arate romanilor ca au solutii miracol sa reuseasca acolo unde actuala guvernare s-a impotmolit. Sa dea pensii, salarii, mancare, caldura, tigari si bautura. Sa-i duca pe cele mai inalte culmi de civilizatie si progres. Chestia cu greaua mostenire o tine cat o tine, in orice caz nu pana in 2012.
Asa cum Tariceanu a guvernat fara sa-i pese de ce zicea Basescu, pot si ei s-o faca.
Ca Ponta si Antonescu sunt inconstienti si nu stiu unde se baga, mai treaca mearga. Dar cu noi, ce se va intampla?
Ce sa se intample. Vom traversa un purgatoriu. O perioada in care vom vedea exact cine suntem, cat muncim, cu ce productivitate, cat de solidari suntem, ce opozitie avem- care vede in presedinte inamicul numarul unu al tarii, care nu participa la lucrarile Parlamentului desi ia salarii pentru asta.
Vom intelege ca rolul guvernului nu este „sa dea”, ca nu are de unde decat tot din munca noastra. Care daca nu este suficienta, nu exista nici resursele necesare. Ca tata vacii bugetare este tot mai seaca si ar fi bine sa ne orientam spre sectorul privat. Inclusiv prin activitati proprii, independente.
Ca fiecare popor are soarta si conducerea pe care le merita.
Agenţia de presă HotNews
Ioan Rotundu
