Paradoxul francez: iubeşte mâncarea şi trăieşte mult!
17 April 2007, 23:00
De mai bine de zece ani, britanicii şi americanii încearcă să dezlege miracolul francez. Deşi francezii au o dietă bogată în grăsimi, unt, brânză, carne, foie gras şi toate deliciile grase pe care inima le cere, tot ei sunt cei care suferă cel mai puţin de boli de inimă. Şi nu numai. Mult mai puţini francezi suferă de cancer intestinal sau boli reumatice decât americanii, mai puţini au probleme de circulaţie a sângelui, au şanse mai puţine să se îmbolnăvească de osteoporoză şi cu mult mai puţini tineri francezi decât cei americani au probleme de digestie sau fac alergie la anumite alimente. Ce să mai vorbim de obezitate?! Doar 10% dintre francezi sunt declaraţi supraponderali, în timp ce 22% dintre britanici şi 33% dintre americani sunt declaraţi obezi.
Aşa s-a născut paradoxul francez, căruia fiecare american îi caută dezlegare. S-a dat “vina”, la început, pe vinul roşu. Francezii consumă mai mult de 60 de litri de vin roşu pe an, faţă de cei 20 de litri ai britanicilor. Aproape că nu există masă fără un pahar-două de vin. A doua bănuială ar fi că uleiul de măsline, care nu lipseşte din bucătăria nici unui francez ar fi elixirul care le lungeşte viaţa. Apoi, omul de ştiinţă francez Serge Renaud a strigat voila! când a descoperit că totul stă în foie gras - ficatul gras de gâscă, ce topeşte colesterolul. Dar, în general francezii nu consumă această delicatesă decât de aproximativ şase ori pe an. Aproape tot ce bagă francezul în gură se credea că e miraculos – untul, brânza - ceea ce n-a adus decât bucurie producătorilor, care au văzut cum creste vânzarea diferitelor produse.
Apoi s-a descoperit: ceea ce are într-adevăr de vândut Franţa: este stilul de viaţă. Paradoxul francez nu este rezultatul consumului unui anumit aliment: este efectul unui mod de viaţă, beneficiul modului de a mânca tradiţional francez.
Pe lângă cantitatea mare de grăsimi, francezii consumă şi foarte multe legume. În mod tradiţional, îşi încep masa cu o salată dreasă cu uleiuri sau oţeturi aromate. Pe de altă parte, francezii sunt adepţii calităţii şi nu ai cantităţii. În SUA, porţiile de mâncare sunt foarte mari, pentru că în general sunt cumpărate semipreparate iar pachetele sunt destul de voluminoase; la fel şi sucurile, cea mai mică sticla de suc din America este cantitatea maximă din Franţa. Francezii preferă apa, în cantităţi mari. Sportul nu face parte din activităţile obişnuite ale unui francez, însă va prefera să meargă la serviciu cu transportul în comun sau chiar pe jos. De asemenea, ei conştientizează mai bine kilogramele în plus. Când îşi dau seama că au exagerat cu mâncatul, intervine “Je fais attention” adică, “am grijă”, în loc de panicantul “ţin dieta”. Francezii nu se înfometează, nu urmează diete drastice, dar încearcă să mănânce mai light, mai puţin. (Raluca Curteanu)
Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea,
multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.