- Eşti nou pe la noi, îl întrebă tânăra, care se aşeză la masa avocatului.
- Da, şi cam am probleme. De exemplu, caut o gazdă şi nu găsesc.
- Consideră problema ca şi rezolvată, îi răspunse tânăra. Te iau la mine o perioadă de timp, până îţi găseşti o gazdă convenabilă.
Zis şi făcut. Avocatul se mută, pentru o perioadă de timp, la tânăra respectivă.
Când îşi găsi gazdă, peste vreo lună de zile, o întrebă pe tânără ce pretenţii are.
- O mie de dolari te costă, veni răspunsul tinerei.
- Dar este prea mult, se opuse avocatul.
Până la urmă ajunseră în faţa instanţei de judecată. Judecătorul o întrebă pe tânără:
- Reclamantă, pe lângă ce-ai scris în cererea de chemare în judecată a domnului avocat, mai ai de făcut şi alte precizări?
- Da, domnule preşedinte. Venit în târgul nostru, domnul avocat n-avea unde locui. I-am închiriat camera mea, iar chiria este o mie de dolari lunar şi nu las nimic din preţ.
- Pârât. Ce ai de spus la pretenţiile formulate de reclamantă? Îl între judecătorul şi pe avocat.
- Domnule preşedinte, este adevărat că am închiriat camera reclamantei, dar am făcut-o într-un bar, fără s-o văd. Abia când am ajuns unde am ajuns, am văzut că este o cameră situată lângă WC-u, plină de igrasie şi prea spaţioasă.
- Reclamantă, ce ai de spus la obiecţiile pârâtului?
- Domnule judecător, că este camera situată lângă WC-u, nu-i vina mea, este a Arhitectului. Că este igrasioasă, este vina chiriaşului care a scuipat în ea din cinci în cinci minute, dar că este prea spaţioasă, mă simt chiar jignită, de vreme de chiriaşul are „mobilierul” mic.
- Mda, am priceput. Avocat, plăteşte-i chiria, fu verdictul judecătorului.
(Petrea Prostul)