Revoluţionarii botoşăneni au fost tăiaţi de la porţie de către consilierii locali. Aceştia nu au aprobat ca şapte „luptători pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 – remarcaţi prin fapte deosebite” să primească, potrivit legii 341/2004, cu titlu gratuit din rezerva municipiului Botoşani câte un hectar de teren. În această postură fiind Mitică Gavriliuc, Corneliu Aioniţoaie (este erou militar înregistrat la Club TV 22 Bucureşti, recompensă pentru serviciile militare aduse în luptele de la Televiziuna Română, ca militar în termen), Ştefan Sârghia, Adrian Ochişor (om de afaceri local), Constantin Dăscălescu, Theodor Cojocariu şi Ioan Apaţiei, municipalitatea primind ieri dimineaţă încă trei cereri de puneri în posesie de la revoluţionarii botoşăneni care sunt în număr de 20 de persoane.
Viceprimarul Romulus Eram a asigurat că municipalitatea are la ora actuală 60,52 ha teren arabil care poate fi acordat tuturor revoluţionarilor botoşăneni, cu clauza de neînstrăinare pe timp de 10 ani.
În cele din urmă proiectul de hotărâre a fost respins, cu 11 abţineri, 2 voturi împotrivă şi 6 voturi pentru, exprimate de cei 19 consilieri prezenţi la şedinţă. Părerile au fost pro şi contra. Unii aleşi locali pledând că este moral, corect şi legal să le fie dat dreptul revoluţionarilor, alţii punându-şi întrebarea vizavi de ce Revoluţie a fost la Botoşani. „Ce Revoluţie a fost la Botoşani. Am stat şi eu şi am căscat gura. Aruncau nişte tablouri de sus şi i-au dat cu şuturi în fund afară pe activişti. Pentru asemenea fapte nu cred că trebuie să li se dea acest drept”, a declarat consilierul peremist, Mihai Ştefan.
Prin poziţia pe care s-a situat, consilierul Mihai Ştefan, care este şi candidatul PRM la funcţia de primar al al Botoşanilor, a desconsiderat revoluţia românilor din decembrie 1989. În gândirea sa, Ştefan consideră revoluţia socială o vărsare de sânge. Dacă la Botoşani n-a curs sânge, n-au fost morţi, n-au ajuns cetăţeni la spital, potrivit „gândirii ştefaniene” n-a fost nici revoluţie. O astfel de gândire n-are nimic comun cu patriotismul ce-l afişează PRM-ul şi nici cu calitatea de primar al Botoşanilor ce-o revendică Mihai Ştefan.
În ce priveşte pământul revendicat de revoluţionarii botoşănenei, cerinţa lor este un drept acordat prin lege şi nu un privilegiu oferit de către consilierii municipali printr-un act de mărinimie. Faptul că revoluţionarilor le-a fost refuzat un drept cuvenit, mai ales că Primăria Botoşani dispune de acele suprafeţe de teren, este, din partea consilierilor municipali, un act de jignire la adresa istoriei noastre. Mulţi dintre ei vor să-i alegem din nou consilieri. N-avem nici un motiv s-o facem, de vreme ce ei, vreme de patru ani au luptat pentru binele lor şi nu al botoşănenilor. Jignindu-ne eroii, ei ne jignesc şi pe noi.
Chiar dacă la Botoşani n-a curs sânge, revoluţie a fost. Iar acei care au aruncat tabloul lui Ceauşescu, au dat foc la însemnele PCR, au dat şuturi în fund şefilor comunişti şi pe care Ştefan i-a privit cu pasivitate, au riscat enorm de mult. Putea ca revoluţia să fie înfrântă, iar ei ajungeau în faţa plutonului de execuţie, dacă nu cumva erau împuşcaţi mai devreme. Într-o astfel de situaţie, Ştefan rămânea să se bucure pe mai departe de privilegiile regimului comunist, poate chiar condamnând şi înfierând cu mânie proletară pe cei care acum îi desconsideră că şi-au câştigat calitatea de revoluţionar luptând fără vărsare de sânge. (Eliza Sofian)