Nu-i păcat să fii Toma Necredinciosul
Situat pe poziţiile logicii formale, liderul liberal are dreptate, bineînţeles. Nu cred că i se poate reproşa mare lucru. Dorinţa lui de a se întreţine cu eventualul candidat AIE la funcţia de preşedinte al republicii înainte de a-i oferi sprijinul liberalilor este pe cât de legitimă, pe atât şi de firească.
Şi pe urmă, nu-I păcat să fii Toma Necredinciosul. Până şi apostolul s-a îndoit, cerând o dovadă palpabilă a Învierii. Şi necredinţa de moment i s-a iertat. Dar nu i-a fost, totuşi, uitată.
De aceea şi liderul PL trebuie să se grăbească să facă dovada credinţei sale în idealurile liberale. Dacă nu vrea, desigur, ca episodul Bacalu să învenineze memoria electoratului.
<Şi totuşi, Ghimpu va vota pentru Veronica Bacalu
Cu toate că înţelegem rezervele şi angoasele lui Mihai Ghimpu, dar şi poziţia-i critică luată faţă de partenerii săi de coaliţie, există câteva elemente care, obiectiv vorbind, lucrează acum împotriva lui. Să le luăm pe rând.
Primul. Neparticiparea liberalilor la identificarea candidaturilor AIE pentru preşedinţie. Dacă s-ar fi antrenat, alături de Vlad Filat şi Marian Lupu, în munca de triere a posibililor prezidenţiabili, acum nu avea cum să fie „scoasă din sac”, vorba lui Ghimpu, o persoană pe care el zice că nu o cunoaşte. Aşa însă, în percepţia publică, se creează impresia că liderul PL s-a dat la o parte în mod deliberat ca, în momentul în care partenerii de coaliţie vor propune o candidatură, să spună „nu”, oricare ar fi asta.
Al doilea. Infailibilitatea politică a soluţiei propuse de PLDM şi PD. La mijloc e o candidatură imposibil de refuzat. Pe Veronica Bacalu, de bună seamă, o recomandă funcţia. Ea locuieşte de zece ani de zile în SUA şi este şef adjunct de divizie la FMI, al cărui cotizant numărul unu e Washingtonul. Asta spune totul despre poziţia şi convingerile ei politice. Metaforic vorbind, Bacalu slujeşte în principalul templu al capitalismului. Mai e nevoie să te întâlneşti cu maica Tereza ca să ştii că e o mare misionară a creştinismului? Din acest punct de vedere, un lider prooccidental care ar respinge o astfel de candidatură nu ar găsi înţelegere, iar scuze nici atât.
Al treilea. Suportul occidental pentru Veronica Bacalu. Cine a propus-o pentru fotoliul prezidenţial cunoaşte toată lumea. Dar a cui a fost ideea? După câte ştim, „fachirii” care au scos din sacul adânc al FMI-lui candidatura ei sunt aliaţii şi donatorii externi, susţinătorii din afară ai cursului european al Republicii Moldova.
Al patrulea. Elogiile lui Vladimir Voronin la adresa liderului PL. Când a aflat că acesta din urmă ezită să sprijine candidatura Veronicăi Bacalu, fostul preşedinte comunist a declarat că „Ghimpu este cel mai treaz din Alianţă”, pentru că restul, în opinia lui, ar fi nişte prezervative. Lauda grosolană a inamicului politic e întotdeauna un semnal clar că ceva nu faci bine. Teme-te de darurile comuniştilor!
Al cincilea. Tergiversarea procesului electoral şi nealegerea preşedintelui dă apă la moară Kremlinului. Rusiei îi convine ori căderea AIE, ori o putere democratică slabă, măcinată de divergenţe şi lupte fratricide. Iată de ce oricine pune beţe-n roate depăşirii crizei politice la Chişinău, vrând-nevrând, serveşte cauza Moscovei în Republica Moldova.
Al şaselea. Fiecare zi trăită fără preşedintele republicii întăreşte Partidul Comuniştilor. Dacă şeful statului era deja ales, altfel arăta azi Republica Moldova, iar PCRM intra în disoluţie. Voronin se teme de alegerea preşedintelui tocmai pentru că vrea să rămână-n treabă. Oricine trage de timp şi pune piedici depăşirii crizei politice nu face altceva decât să le dea de lucru comuniştilor.
Având în vederea toate acestea şi rămânând pe câmpul logicii politice, cred că Mihai Ghimpu va termina jocul de-a Gică Contra şi va vota împreună cu partenerii de coaliţie pentru Veronica Bacalu. Orice alt comportament ar fi iraţional şi ar avea efecte devastatoare atât pentru cariera lui, cât şi pentru destinul politic al Partidului Liberal.
Jurnal.md